cine ma mai enerveaza

vineri, 14 octombrie 2011

Crina Semciuc. pentru ca joaca roluri de coolerita in filme de cooleri (One step ahead si WebSiteSory, sau noul Liceenii), in toate reclamele in care e nevoie de-o fata draguta (Cosmote, Magura, Danone) si, mai nou, in emisiunile la care ma uit intamplator (Vocea Romaniei, sprijinind o concurenta).  Prea e peste tot, ca iaurturile Danone. pe care tocmai de aia nu le cumpar.

ce ma mai enerveaza

vineri, 14 octombrie 2011

Abtibildurile cu LoverBoy lipite peste panourile publicitare din statia de troleibuz din fata Casei Studentilor. Nu se pot dezlipi si sunt la fel de invazive si enervante si nepoliticoase si neplatite pe un spatiu care nu le apartine ca afisele pentru concertele de manele lipite in mod similar pe orice spatiu public.

resturile poemului

miercuri, 17 august 2011

ce pot sa fac eu cu iubirea restanta?
o reportez
nu ti-am dat-o pe toata la timp, si-acum imi sta-n gat
ca un nod de plans.

imi intep degetele, punand-o in panglica-ncretita de la poalele rochiei la care cos
imi ung palmele cu un topit, intinzand baclavale, presarand
asta fac eu cand imi umplu palmele cu unt si zahar si nuca,
cand torn apa de trandafiri in sirop, si tot mai ramane
iubire restanta,
si-o pulverizez pe rafturi, cand sterg praful sa n-ai alergie
si tot mai ramane
si pana la urma toata casa in care ma invart, goala,
e plina prin colturi de iubirea de tine, ramasa ne-data,
in perioada de solduri.

stiti vreun popa specializat in instalatii?

sâmbătă, 25 septembrie 2010
In curand se implinesc 2 ani de cand locuiesc unde locuiesc.
Cu putin inainte de 1 noiembrie 2008 am primit cheile de la proprietari. Era intr-o duminica dimineata cand am adus primul transport de haine aici. La pranz mi-a batut la usa veterinarul de la parter (eu stau la unu): auzise pasi si venise sa se planga ca-i este ud tavanul in zona unde e cada din baia mea. Doar ca eu inca nu apucasem sa deschid vreun robinet! Dupa-amiaza a venit proprietarul cu un instalator si au rezolvat problema.
Pe 2 ianuarie 2009 m-am intors de-acasa, cu bagaje si pachete, dupa vacanta de iarna. Singura, noaptea. Am deschis robinetul de apa calda in bucatarie si a explodat teava de apa calda sub chiuveta, la apometru. La miezul noptii, pe 2 ianuarie, ma repet! Alearga pe scari in jos sa notezi la ce apartament e cheia de la subsol; alearga pe scari in sus sa ceri cheia. Suna un instalator. S-a rezolvat si asta.
Prin vara lui 2009 m-am trezit intr-o noapte intr-un cosmar: picatura chinezeasca. In peretele dintre baie si hol se auzea picurand ceva. Cam de 6 ori/minut. Suficient cat sa-mi vina sa-mi iau campii. A doua zi, o pata cat china pe peretele de deasupra wc-ului si pe-o bucatica  de tavan. Chemat iar instalatorul, verificat in perete, “pe coloana”, batut la usa vecinului. Pana la urma, i-a spart lui in casa, nu mie, ca la el era spartura in teava.
In noiembrie 2009, intr-o seara, am auzit pocnituri suspecte in hol. Dupa care, o lumina ciudata. Luase foc panoul electric. De fapt, lua foc din cand in cand, probabil in functie de cat de tare incarcam reteaua. Am rezistat o saptamana. Un nenea de treaba a schimbat panoul cu totul, intr-o sambata.
In primavara asta, cand inca mai era suficient de frig ca sa fac bai luuungi si fierbinti, am observat in timp ce faceam o astfel de baie o pata neagra pe cada, chiar sub robinet. Am pipait prin apa sa vad ce e, si am descoperit ca nu e: lipsea din cada o bucata cat buricul degetului meu mare. Parca se topise, pur si simplu.  Acum e inlocuita si cada (nu povestesc despre spartul zidului cu barosul ca sa scoata cada cea veche, despre praf, despre sisteme de sustinere ca sa nu se rupa cada sub careva).
Intr-o noapte, luna trecuta, m-am dus la bucatarie sa beau apa. Era plin de apa pe jos, pana in hol. Refula teava, acolo unde intra in “coloana” comuna. Am strans apa de pe jos, am pus un lighean sub racordul cu pricina, m-am culcat. A doua zi, joi dimineata, la 5, am auzit apa bufnind in lighean. Alearga pe scari, ia de la avizier numarul instalatorului, suna cu rusine la 5 jumate dimineata. “Stati linistita, trimit eu un baiat”.
A venit baiatu’. Un nene, cu copil de liceu care-l ajuta.  A “bagat sarpele”, a mesterit ceva la subsol, m-a informat ca se formase un dop “pe coloana”, ca un vecin de mai sus are masina de spalat in bucatarie si apa cu detergent se opreste in dopul ala si refuleaza la mine in casa, dar ca l-a rezolvat. O suta de lei si gata.
Pe la 9, cand sa ies din casa, bufneste din nou.  Ridica-ti pantalonii cei noi, sa nu se ude, pune ligheanu, da cu mopu’, suna instalatoru’. Vine iar. Baga iar sarpele.  Se intoarce de la subsol plin de unsoare neagra, ca petrolul. Zici c-a forat in Vestul Salbatic. Gata, de data asta puteti sta linistita. Nu stau. raman acasa, nu mai plec, sa pazesc teava.
Teava, cuminte. Si joi, si vineri, si sambata. Sambata ma culc tarziu, dupa o zi de curatenie/cumparaturi/bucatarit. Adorm cu greu, pe la 3. La sapte ma trezeste sunetul de apa care curge in valuri. Curgea in cascada din chiuveta din bucatarie, pe hol, in sufragerie. Din nou, vecinul cu masina de spalat!  Toata apa evacuata de masina lui de spalat, la mine in casa. Fugi pe scari in jos sa afli pe unde mai e cheia de la subsol. Fugi pe scari in sus, 3 etaje, sa afli ca la apartamentul 1xx nu raspunde nimeni. Ia-o din nou in jos pana la 8x. Poftim cheia, dar noi nu stim sa umblam la subsol, mergeti la 7x. Alerg iar, in pijama si cu papucii uzi, alunec pe scari, ma redresez. Vine un vecin de treaba (care ma salvase si anul trecut, cand cu apometrul de apa calda), inchide apa la subsol. Instalatorul blocului nu raspunde la telefon. Deloc.  Nici proprietarii nu raspund, au telefoanele inchise. Lumea doarme, e duminica dimineata la 7, doar. Noroc c-am salvat numarul “baiatului” care “rezolvase” de doua ori, joi. Sun la el, ma asigura ca vine, desi e la vreo 20 de minute distanta. Plang si strang apa de pe jos, cu prosopul, ca mopul e prea mic pentru dezastru. Apare si nenea instalatorul, insotit tot de fiu-su’. De data asta sustine ca a bagat o teava “pe coloana”, pana pe la etajul doi, si ca gata, s-a rezolvat. Desigur, si joi s-a rezolvat.
Au trecut 2 saptamani de-atunci. Nu dorm bine noaptea, aud mereu apa curgand (chiar curge, in peretele de la baie, in cel de la bucatarie, am peretii subtiri, se pare).
In seara asta, in timp ce spalam vasele, am simtit iar apa pe picioare. S-a rupt furtunul ala de plastic de sub chiuveta, care duce apa de la mine in “coloana” aia care ma scoate din minti.
Nu mai pot. Caut un popa, specializat in instalatii. Stiti vreunu’?
In curand se implinesc 2 ani de cand locuiesc unde locuiesc.
Cu putin inainte de 1 noiembrie 2008 am primit cheile de la proprietari. Era intr-o duminica dimineata cand am adus primul transport de haine aici. La pranz mi-a batut la usa veterinarul de la parter (eu stau la unu): auzise pasi si venise sa se planga ca-i este ud tavanul in zona unde e cada din baia mea. Doar ca eu inca nu apucasem sa deschid vreun robinet! Dupa-amiaza a venit proprietarul cu un instalator si au rezolvat problema.
Pe 2 ianuarie 2009 m-am intors de-acasa, cu bagaje si pachete, dupa vacanta de iarna. Singura, noaptea. Am deschis robinetul de apa calda in bucatarie si a explodat teava de apa calda sub chiuveta, la apometru. La miezul noptii, pe 2 ianuarie, ma repet! Alearga pe scari in jos sa notezi la ce apartament e cheia de la subsol; alearga pe scari in sus sa ceri cheia. Suna un instalator. S-a rezolvat si asta.
Prin vara lui 2009 m-am trezit intr-o noapte intr-un cosmar: picatura chinezeasca. In peretele dintre baie si hol se auzea picurand ceva. Cam de 6 ori/minut. Suficient cat sa-mi vina sa-mi iau campii. A doua zi, o pata cat china pe peretele de deasupra wc-ului si pe-o bucatica  de tavan. Chemat iar instalatorul, verificat in perete, “pe coloana”, batut la usa vecinului. Pana la urma, i-a spart lui in casa, nu mie, ca la el era spartura in teava.
In noiembrie 2009, intr-o seara, am auzit pocnituri suspecte in hol. Dupa care, o lumina ciudata. Luase foc panoul electric. De fapt, lua foc din cand in cand, probabil in functie de cat de tare incarcam reteaua. Am rezistat o saptamana. Un nenea de treaba a schimbat panoul cu totul, intr-o sambata.
In primavara asta, cand inca mai era suficient de frig ca sa fac bai luuungi si fierbinti, am observat in timp ce faceam o astfel de baie o pata neagra pe cada, chiar sub robinet. Am pipait prin apa sa vad ce e, si am descoperit ca nu e: lipsea din cada o bucata cat buricul degetului meu mare. Parca se topise, pur si simplu.  Acum e inlocuita si cada (nu povestesc despre spartul zidului cu barosul ca sa scoata cada cea veche, despre praf, despre sisteme de sustinere ca sa nu se rupa cada sub careva).
Intr-o noapte, luna trecuta, m-am dus la bucatarie sa beau apa. Era plin de apa pe jos, pana in hol. Refula teava, acolo unde intra in “coloana” comuna. Am strans apa de pe jos, am pus un lighean sub racordul cu pricina, m-am culcat. A doua zi, joi dimineata, la 5, am auzit apa bufnind in lighean. Alearga pe scari, ia de la avizier numarul instalatorului, suna cu rusine la 5 jumate dimineata. “Stati linistita, trimit eu un baiat”.
A venit baiatu’. Un nene, cu copil de liceu care-l ajuta.  A “bagat sarpele”, a mesterit ceva la subsol, m-a informat ca se formase un dop “pe coloana”, ca un vecin de mai sus are masina de spalat in bucatarie si apa cu detergent se opreste in dopul ala si refuleaza la mine in casa, dar ca l-a rezolvat. O suta de lei si gata.
Pe la 9, cand sa ies din casa, bufneste din nou.  Ridica-ti pantalonii cei noi, sa nu se ude, pune ligheanu, da cu mopu’, suna instalatoru’. Vine iar. Baga iar sarpele.  Se intoarce de la subsol plin de unsoare neagra, ca petrolul. Zici c-a forat in Vestul Salbatic. Gata, de data asta puteti sta linistita. Nu stau. raman acasa, nu mai plec, sa pazesc teava.
Teava, cuminte. Si joi, si vineri, si sambata. Sambata ma culc tarziu, dupa o zi de curatenie/cumparaturi/bucatarit. Adorm cu greu, pe la 3. La sapte ma trezeste sunetul de apa care curge in valuri. Curgea in cascada din chiuveta din bucatarie, pe hol, in sufragerie. Din nou, vecinul cu masina de spalat!  Toata apa evacuata de masina lui de spalat, la mine in casa. Fugi pe scari in jos sa afli pe unde mai e cheia de la subsol. Fugi pe scari in sus, 3 etaje, sa afli ca la apartamentul 1xx nu raspunde nimeni. Ia-o din nou in jos pana la 8x. Poftim cheia, dar noi nu stim sa umblam la subsol, mergeti la 7x. Alerg iar, in pijama si cu papucii uzi, alunec pe scari, ma redresez. Vine un vecin de treaba (care ma salvase si anul trecut, cand cu apometrul de apa calda), inchide apa la subsol. Instalatorul blocului nu raspunde la telefon. Deloc.  Nici proprietarii nu raspund, au telefoanele inchise. Lumea doarme, e duminica dimineata la 7, doar. Noroc c-am salvat numarul “baiatului” care “rezolvase” de doua ori, joi. Sun la el, ma asigura ca vine, desi e la vreo 20 de minute distanta. Plang si strang apa de pe jos, cu prosopul, ca mopul e prea mic pentru dezastru. Apare si nenea instalatorul, insotit tot de fiu-su’. De data asta sustine ca a bagat o teava “pe coloana”, pana pe la etajul doi, si ca gata, s-a rezolvat. Desigur, si joi s-a rezolvat.
Au trecut 2 saptamani de-atunci. Nu dorm bine noaptea, aud mereu apa curgand (chiar curge, in peretele de la baie, in cel de la bucatarie, am peretii subtiri, se pare).
In seara asta, in timp ce spalam vasele, am simtit iar apa pe picioare. S-a rupt furtunul ala de plastic de sub chiuveta, care duce apa de la mine in “coloana” aia care ma scoate din minti.
Nu mai pot. Caut un popa, specializat in instalatii. Stiti vreunu’?

Sa ne auto-bagam in somaj

marți, 10 august 2010
Deci, eu sunt PFA. De doi ani jumate crap de mandrie cum m-am facut eu freelancer, am clientii mei, sunt pionier pe piata de consultanta, fac chestii mishto si, cu cat o s-o duc eu mai bine, o s-o duca si tara asta mai bine.
Iaca vine guveru’  Boc si decide ca sunt prezumat infractoare. Ca sigur evit sa platesc taxe ca angajat daca m-am facut PFA, mai ales daca am optat, asa cum scria in lege si era cat se poate de legal, pentru varianta “imi desfasor activitatea la domiciliul clientului”. Sau daca contribui doar cu activitatea intelectuala si nu pun la bataie si ceva material pentru asta (sa tii interviuri si sa selectezi oameni folosindu-ti doar mintea, ce uluitor!), e clar, am o activitate dependenta si trebuie sa platesc aceleasi contributii ca un salariat.
Buun, platesc contributii. La somaj, de exemplu. Si clientii mei vor trebui sa plateasca si ei contributii pentru mine, ca si cum m-ar fi angajat. Si ei contribuie pentru “somajul” meu.
Ce nu inteleg eu este: de ce platesc niste contributii, daca nu primesc nimic in schimb? Daca imi pierd clientii, ma disponibilizez singura? Ma “bag in somaj”?  Si dupa ce statu’ imi da somaj, cum dovedesc ca am incercat sa ma angajez din nou, ca sa nu traiesc pe banii statului? Trimit oferte si dovedesc ca n-am primit raspuns? Porcaria de ordonanta nu zice nimic despre asta.
Evident, n-o sa iau somaj. Si atunci, de ce platesc contributia la somaj? De ce o plateste si clientul meu? Si cat de just este ca, la contributii/obligatii egale, drepturile corelative sa fie inegale? Daca as fi angajata, as avea drpetul la somaj; daca sunt freelancer, platesc, dar nu primesc nimic.
La fel si in cazul contributiilor la asigurarile de sanatate. Da, am acces la medicul de familie si la spital. Dar, daca ma imbolnavesc, primesc concediu medical? Imi iau concediu medical de la mine insami? Ca in contractele cu clientii nu am prevazut nici dreptul la concediu de odihna, nici la concediu medical, ca sunt contracte comerciale clasice, prestez serviciul primesc banii, punct. Pe clientii mei nu-i intereseaza daca sunt in concediu sau nu, daca muncesc noaptea sau ziua, ce conteaza e serviciul final la standardul agreat prin contract.
Eu i-as acuza de discriminare. Cetatenii romani in situatii egale (platitori de contributii la somaj) nu beneficiaza de drepturi egale. Statul e haiduc cu unii si muma cu altii.
Sa-l ia naiba, zic.

Deci, eu sunt PFA. De doi ani jumate crap de mandrie cum m-am facut eu freelancer, am clientii mei, sunt pionier pe piata de consultanta, fac chestii mishto si, cu cat o s-o duc eu mai bine, o s-o duca si tara asta mai bine.

Iaca vine guveru’  Boc si decide ca sunt prezumat infractoare. Ca sigur evit sa platesc taxe ca angajat daca m-am facut PFA, mai ales daca am optat, asa cum scria in lege si era cat se poate de legal, pentru varianta “imi desfasor activitatea la domiciliul clientului”. Sau daca contribui doar cu activitatea intelectuala si nu pun la bataie si ceva material pentru asta (sa tii interviuri si sa selectezi oameni folosindu-ti doar mintea, ce uluitor!), e clar, am o activitate dependenta si trebuie sa platesc aceleasi contributii ca un salariat.

Buun, platesc contributii. La somaj, de exemplu. Si clientii mei vor trebui sa plateasca si ei contributii pentru mine, ca si cum m-ar fi angajat. Si ei contribuie pentru “somajul” meu.

Ce nu inteleg eu este: de ce platesc niste contributii, daca nu primesc nimic in schimb? Daca imi pierd clientii, ma disponibilizez singura? Ma “bag in somaj”?  Si dupa ce statu’ imi da somaj, cum dovedesc ca am incercat sa ma angajez din nou, ca sa nu traiesc pe banii statului? Trimit oferte si dovedesc ca n-am primit raspuns? Porcaria de ordonanta nu zice nimic despre asta.

Evident, n-o sa iau somaj. Si atunci, de ce platesc contributia la somaj? De ce o plateste si clientul meu? Si cat de just este ca, la contributii/obligatii egale, drepturile corelative sa fie inegale? Daca as fi angajata, as avea drpetul la somaj; daca sunt freelancer, platesc, dar nu primesc nimic.

La fel si in cazul contributiilor la asigurarile de sanatate. Da, am acces la medicul de familie si la spital. Dar, daca ma imbolnavesc, primesc concediu medical? Imi iau concediu medical de la mine insami? Ca in contractele cu clientii nu am prevazut nici dreptul la concediu de odihna, nici la concediu medical, ca sunt contracte comerciale clasice, prestez serviciul primesc banii, punct. Pe clientii mei nu-i intereseaza daca sunt in concediu sau nu, daca muncesc noaptea sau ziua, ce conteaza e serviciul final la standardul agreat prin contract.

Eu i-as acuza de discriminare. Cetatenii romani in situatii egale (platitori de contributii la somaj) nu beneficiaza de drepturi egale. Statul e haiduc cu unii si muma cu altii.

Sa-l ia naiba, zic.

Super-oferta de tara: munca pe spaga

marți, 10 august 2010
Citat dintr-o porcarie de articol din Curentul, care incearca sa minimizeze efectele exodului de medici buni in strainatate:
În realitate, lucrurile nu stau tocmai aşa precum le prezintă preşedintele CMR. „Din spitalele romåneşti nu vor pleca niciodată medicii buni, mai ales cei de pe partea de chirurgie, cardiovascular, ortopedie, neurochirurgie, unde, lunar, un specialist, cu 10-12 operaţii, patru gărzi şi şpagă, cåştigă chiar şi 100-120 de milioane de lei vechi. Medicii cu vårste de peste 40 de ani, care şi-au făcut un nume şi familie în ţară, nu mai pleacă în străinătate. Aşa cum nu pleacă nici doctorii tineri dispuşi să trăiască cu puţini bani, dar să-şi facă meseria bine şi să-şi facă un nume“, au declarat pentru „Curentul“ surse autorizate din cadrul Ministerului Sănătăţii (MS). Aceleaşi surse au precizat că “medicii care pleacă au pånă în 40 de ani, nu sunt cunoscuţi, nu au acces la şpagă şi nu vor să profeseze în spitale mici sau în mediul rural.”
Mai multe, aici .
Dupa cum se vede, accesul la spaga face parte din oferta salariala a sistemului sanitar romanesc. E o forma de “reward and recognition” institutionalizata, vad ca sursele autorizate din Ministerul Sanatatii enumera spagile pe lista de “atractii de tara” care ar trebui sa ii mentina pe doctori in sistem; numai incompetentii, aia tineri si neversati inca, nu sunt in stare sa aiba acces la aceasta minunata forma de recompensare a performantei, asa ca n-au decat sa plece, Ministerul nu-i regreta.
Maine poimaine o sa auzim aceleasi surse autorizate spunand ca din salariile medicilor s-ar putea taia chiar jumatate, ca oricum, le raman spagile!
Halal!

Citat dintr-o porcarie de articol din Curentul, care incearca sa minimizeze efectele exodului de medici buni in strainatate:

În realitate, lucrurile nu stau tocmai aşa precum le prezintă preşedintele CMR. „Din spitalele romåneşti nu vor pleca niciodată medicii buni, mai ales cei de pe partea de chirurgie, cardiovascular, ortopedie, neurochirurgie, unde, lunar, un specialist, cu 10-12 operaţii, patru gărzi şi şpagă, cåştigă chiar şi 100-120 de milioane de lei vechi. Medicii cu vårste de peste 40 de ani, care şi-au făcut un nume şi familie în ţară, nu mai pleacă în străinătate. Aşa cum nu pleacă nici doctorii tineri dispuşi să trăiască cu puţini bani, dar să-şi facă meseria bine şi să-şi facă un nume“, au declarat pentru „Curentul“ surse autorizate din cadrul Ministerului Sănătăţii (MS). Aceleaşi surse au precizat că “medicii care pleacă au pånă în 40 de ani, nu sunt cunoscuţi, nu au acces la şpagă şi nu vor să profeseze în spitale mici sau în mediul rural.”

Mai multe, aici.

Dupa cum se vede, accesul la spaga face parte din oferta salariala a sistemului sanitar romanesc. E o forma de “reward and recognition” institutionalizata, vad ca sursele autorizate din Ministerul Sanatatii enumera spagile pe lista de “atractii de tara” care ar trebui sa ii mentina pe doctori in sistem; numai incompetentii, aia tineri si neversati inca, nu sunt in stare sa aiba acces la aceasta minunata forma de recompensare a performantei, asa ca n-au decat sa plece, Ministerul nu-i regreta.

Maine poimaine o sa auzim aceleasi surse autorizate spunand ca din salariile medicilor s-ar putea taia chiar jumatate, ca oricum, le raman spagile!

Halal!

suntem desteeeepti!

vineri, 16 iulie 2010
Daca-ti iei pensia pe card, esti prezumat a fi infractor. Daca esti invalid, stai dreacu’ acasa, ce te plimbi prin lume?
http://www.mytex.ro/prima-pagina/ilegalitate-invalizi-in-romania-buni-de-munca-in-strainatate_259647.php
1. Nu stiam ca, o data cu pensia de invaliditate, se prezuma ca dispare, impreuna cu capacitatea de munca, si dreptul la libera circulatie.
2. Nu stiam ca, daca-ti primesti pensia pe card, esti prezumat a fi evazionsit, infractor, potential “nesimtit”.
Iata cum, in fiecare zi, are grija guvernul Boc sa fiu mai desteapta ca luna trecuta.

Daca-ti iei pensia pe card, esti prezumat a fi infractor. Daca esti invalid, stai dreacu’ acasa, ce te plimbi prin lume?

1. Nu stiam ca, o data cu pensia de invaliditate, se prezuma ca dispare, impreuna cu capacitatea de munca, si dreptul la libera circulatie.

2. Nu stiam ca, daca-ti primesti pensia pe card, esti prezumat a fi evazionsit, infractor, potential “nesimtit”.

Iata cum, in fiecare zi, are grija guvernul Boc sa fiu mai desteapta ca luna trecuta.

Urasc guvernul Boc si fiscul roman si tara asta fara-de-lege si fara bun simt si pe prostii care executa ce le cer alti prosti

vineri, 16 iulie 2010
Daca nu te poti misca sau daca nu vezi pe unde mergi sau daca nu poti inghiti decat hrana lichida, mori!
Ca noi n-avem bani sa-ti platim pe unu’ sa te ajute sa mergi la baie sau sa te urci in pat. Avem bani de placute indicatoare 3D.
http://semper-excelsius.ro/2010/07/primariile-concediaza-asistentii-personali/

Daca nu te poti misca sau daca nu vezi pe unde mergi sau daca nu poti inghiti decat hrana lichida, mori!

Ca noi n-avem bani sa-ti platim pe unu’ sa te ajute sa mergi la baie sau sa te urci in pat. Avem bani de placute indicatoare 3D.

http://semper-excelsius.ro/2010/07/primariile-concediaza-asistentii-personali/

pui cu ciuperci si (desigur!) smantana

sâmbătă, 3 iulie 2010
Zilele trecute l-am gazduit doua seri pe tata, venit cu treburi la Bucuresti. Cum nu prea am eu mancare gatita in frigider (prefer sa gatesc ceva diferit in fiecare zi, cand vin de la munca, si sa nu las resturi in frigider), tata a cam facut foamea in timpul zilei, cat am fost eu la munca.  Asa ca, ajunsa acasa, am gatit ce mai rapida mancare “de casa” posibila.
Deci, in 15 minute, pe ceas:
- am luat 6 ciuperci de dimensiuni medii, spalate de tata, in prealabil, cu multa apa rece. Le-am taiat in sferturi si le-am pus intr-o craticioara, cu un praf de sare, unul de piper macinat mare (de la Kamis, il iubesc!) si o lingura de zeama de lamaie.  Daca vreti, puneti si doua linguri de apa, dar nu mai mult, nu e nevoie.  Dupa ce am acoperit craticioara, am pus pe ochiul ce mic al aragazului si in cateva minute a inceput sa fiarba in aburi si in apa pe care ciupercile o lasa in mod natural, o data ce dau de caldura.
- cat fierbeau ciupercile, am taiat in cuburi mari un piept intreg de pui si l-am pus in tigaie cu putin ulei de masline, la rumenit. Am intors cu grija bucatile si, cam in momentul in care cuburile de pui au fost rumene pe toate partile, am adaugat ciupercile cu zeama in care au fiert (atentie cand varsati lichid peste puiul prajit, sa nu va stropiti sau frigeti cu aburul care se formeaza instantaneu!).  Am amestecat de vreo doua ori, pentru ca sucul din ciuperci sa dizolve sucul lasat de carne la prajit, apoi am acoperit pentru inca 2-3 minute, sa se amestece aromele.
- Am tocat o mana de patrunjel, am adaugat patrunjelul si doua linguri mari de smantana grasa si am tras cratita de pe foc, cat am amestecat (daca e prea fierbinte, smantana se taie).
Si gata.
Tata m-a laudat mamei, cand s-a intors acasa. Cre’ca a fost bun.
Zilele trecute l-am gazduit doua seri pe tata, venit cu treburi la Bucuresti. Cum nu prea am eu mancare gatita in frigider (prefer sa gatesc ceva diferit in fiecare zi, cand vin de la munca, si sa nu las resturi in frigider), tata a cam facut foamea in timpul zilei, cat am fost eu la munca.  Asa ca, ajunsa acasa, am gatit ce mai rapida mancare “de casa” posibila.
Deci, in 15 minute, pe ceas:
- am luat 6 ciuperci de dimensiuni medii, spalate de tata, in prealabil, cu multa apa rece. Le-am taiat in sferturi si le-am pus intr-o craticioara, cu un praf de sare, unul de piper macinat mare (de la Kamis, il iubesc!) si o lingura de zeama de lamaie.  Daca vreti, puneti si doua linguri de apa, dar nu mai mult, nu e nevoie.  Dupa ce am acoperit craticioara, am pus pe ochiul ce mic al aragazului si in cateva minute a inceput sa fiarba in aburi si in apa pe care ciupercile o lasa in mod natural, o data ce dau de caldura.
- cat fierbeau ciupercile, am taiat in cuburi mari un piept intreg de pui si l-am pus in tigaie cu putin ulei de masline, la rumenit. Am intors cu grija bucatile si, cam in momentul in care cuburile de pui au fost rumene pe toate partile, am adaugat ciupercile cu zeama in care au fiert (atentie cand varsati lichid peste puiul prajit, sa nu va stropiti sau frigeti cu aburul care se formeaza instantaneu!).  Am amestecat de vreo doua ori, pentru ca sucul din ciuperci sa dizolve sucul lasat de carne la prajit, apoi am acoperit pentru inca 2-3 minute, sa se amestece aromele.
- Am tocat o mana de patrunjel, am adaugat patrunjelul si doua linguri mari de smantana grasa si am tras cratita de pe foc, cat am amestecat (daca e prea fierbinte, smantana se taie).
Si gata.
Tata m-a laudat mamei, cand s-a intors acasa. Cre’ca a fost bun.

Somaj

duminică, 27 iunie 2010
Ma enerveaza lipsa de reactie a AJOFM-ului, a angajatorilor, lipsa de metode coercitive a sistemului.  E criza, ne plangem toti ca ne e greu, daca ne-ar fi mai bine fiecaruia in parte ne-ar fi mai bine tuturor, dar vai!, nu avem locuri de munca, de aia ne e rau, si cand eu le gasesc locuri de munca potrivite, adevarate, cu carte de munca, somerii nostri refuza cu gratie, pentru ca, nu-i asa, mai au de luat 5 luni de somaj si e dreptul lor (!?), si, ca sa citez dintr-unul: ” mai bine 2 lei la umbra decat 3 lei la soare!”.
Iar noi, astia care ar trebui sa spunem ceva, din banii carora se platesc indemnizatiile lor de somaj in alea 5 luni care urmeaza, nu facem nimic, ca habar n-am ce as putea face: stiu ca sunt multi angajatori care le dau “negatii” , iar eu nu sunt AJOFM-ul, asa ca locurile de munca la care ii trimit eu pe aia nu se iau in calcul cand cineva ii verifica daca realmente isi cauta ceva de lucru sau stau acasa si se complac in postura de asistati.
Sau nu se complac, ci lureaza la negru. Totuna.
Cum zicea Vasilica, colega mea nedrept etichetata drept “saraca cu duhul”: “-Haide, frate, sa muncim! -Da Doamne sa nu gasim!”.

Ma enerveaza lipsa de reactie a AJOFM-ului, a angajatorilor, lipsa de metode coercitive a sistemului.  E criza, ne plangem toti ca ne e greu, daca ne-ar fi mai bine fiecaruia in parte ne-ar fi mai bine tuturor, dar vai!, nu avem locuri de munca, de aia ne e rau, si cand eu le gasesc locuri de munca potrivite, adevarate, cu carte de munca, somerii nostri refuza cu gratie, pentru ca, nu-i asa, mai au de luat 5 luni de somaj si e dreptul lor (!?), si, ca sa citez dintr-unul: ” mai bine 2 lei la umbra decat 3 lei la soare!”.

Iar noi, astia care ar trebui sa spunem ceva, din banii carora se platesc indemnizatiile lor de somaj in alea 5 luni care urmeaza, nu facem nimic, ca habar n-am ce as putea face: stiu ca sunt multi angajatori care le dau “negatii” , iar eu nu sunt AJOFM-ul, asa ca locurile de munca la care ii trimit eu pe aia nu se iau in calcul cand cineva ii verifica daca realmente isi cauta ceva de lucru sau stau acasa si se complac in postura de asistati.

Sau nu se complac, ci lureaza la negru. Totuna.

Cum zicea Vasilica, colega mea nedrept etichetata drept “saraca cu duhul”: “-Haide, frate, sa muncim! -Da Doamne sa nu gasim!”.