Smantana cu fragi (ars poetica)

Sa-ncep cu cirul de mamaliga: este o fiertura lunga, un fel de mamaliga neterminata din lipsa de material, mamaliga de saracie, asa, un fel de sos de apa ingrosata cu malai, malai din ala aspru, sa nu creada cineva ca se inventase malaiul grisat pe vremea aceea (illo tempore-ul cirului de mamaliga), luai o bomboana verde-smaltuita-n gura, umpluta cu crema de cicoare, si incet iti faceai curaj sa treci lingura prin cir si sa gusti, era putin amarui, dar te obisnuiai pe parcurs; sa continui cu seara in care, pentru ca altceva nu era, am inventat cu mama pufuletii pudrati cu lapte praf cu putina sare, cea mai buna mancare de saracie inventata vreodata, ca tot vorbim de saracie, cum o fi stevia? uite un rau de care m-a ferit bunica, ne-a lasat mostenire fereala de stevie, nici ea nici copiii ei nici nepotii nepotilor ei sa nu puna gura pe stevie, mancase ea si pentru noi la foametea de dupa razboi, sa trecem deci peste asta, ajungem direct la mere, niciodata n-am avut mere-ndeajuns, m-am bucurat cand la biologie mi s-a confirmat ca adevaratul fruct este, de fapt, cotorul, pentru ca la gradinita Lacramioara manca marul si-mi dadea mie cotorul sa-l rod, il mancam cu totul, de fapt, semintele le strangeam intre dinti, din pielita uleioasa tasnea, pe la unul dintre capete, miezul semintei, dulce-amar ca de migdala, mustatile de la un capat la marului sunt si ele amarui ca de penicilina, codita lemnoasa, daca o mesteci bine intre dinti, e dulceaga si lasa in urma un pamatuf subtirel de nervuri, ca o pensula, sa nu uit sa dau ceaiului (de musetel sau de codita soricelului) cu lapte locul ce i se cuvine, ca laptele era intotdeauna prea putin, un litru pentru noi toti, dar codita soricelului aveam din belsug pe toloaca, sa tot facem ceai, si, in sfarsit, sa pomenesc fragii, fragii din gradinita, de sub cei doi molizi gigantici, fragii se mancau cu smantana subtire, stransa cu lingura de pe laptele smantanit deja, dar cu mamaliga, multa mamaliga tavalita prin smantana din farfurie, obligatoriu, pentru ca nu era vreme de deserturi-rasfaturi, ci  vreme facut dintr-un pumn de fragi o mancare cat sa ne sature pe toti.
Iata de ce si-n ziua de azi, cu religiozitate, risipei se deda florarul, iar eu – mancarii de smantana.
Sa-ncep cu cirul de mamaliga: este o fiertura lunga, un fel de mamaliga neterminata din lipsa de material, mamaliga de saracie, asa, un fel de sos de apa ingrosata cu malai, malai din ala aspru, sa nu creada cineva ca se inventase malaiul grisat pe vremea aceea (illo tempore-ul cirului de mamaliga), luai o bomboana verde-smaltuita-n gura, umpluta cu crema de cicoare, si incet iti faceai curaj sa treci lingura prin cir si sa gusti, era putin amarui, dar te obisnuiai pe parcurs; sa continui cu seara in care, pentru ca altceva nu era, am inventat cu mama pufuletii pudrati cu lapte praf cu putina sare, cea mai buna mancare de saracie inventata vreodata, ca tot vorbim de saracie, cum o fi stevia? uite un rau de care m-a ferit bunica, ne-a lasat mostenire fereala de stevie, nici ea nici copiii ei nici nepotii nepotilor ei sa nu puna gura pe stevie, mancase ea si pentru noi la foametea de dupa razboi, sa trecem deci peste asta, ajungem direct la mere, niciodata n-am avut mere-ndeajuns, m-am bucurat cand la biologie mi s-a confirmat ca adevaratul fruct este, de fapt, cotorul, pentru ca la gradinita Lacramioara manca marul si-mi dadea mie cotorul sa-l rod, il mancam cu totul, de fapt, semintele le strangeam intre dinti, din pielita uleioasa tasnea, pe la unul dintre capete, miezul semintei, dulce-amar ca de migdala, mustatile de la un capat la marului sunt si ele amarui ca de penicilina, codita lemnoasa, daca o mesteci bine intre dinti, e dulceaga si lasa in urma un pamatuf subtirel de nervuri, ca o pensula, sa nu uit sa dau ceaiului (de musetel sau de codita soricelului) cu lapte locul ce i se cuvine, ca laptele era intotdeauna prea putin, un litru pentru noi toti, dar codita soricelului aveam din belsug pe toloaca, sa tot facem ceai, si, in sfarsit, sa pomenesc fragii, fragii din gradinita, de sub cei doi molizi gigantici, fragii se mancau cu smantana subtire, stransa cu lingura de pe laptele smantanit deja, dar cu mamaliga, multa mamaliga tavalita prin smantana din farfurie, obligatoriu, pentru ca nu era vreme de deserturi-rasfaturi, ci  vreme facut dintr-un pumn de fragi o mancare cat sa ne sature pe toti.
Iata de ce si-n ziua de azi, cu religiozitate, risipei se deda florarul, iar eu – mancarii cu smantana.

Lasă un răspuns