e clar

E clar, in ultima vreme eu n-am ce face! Adica,v-ati prins, iar am gatit. Aruncati cu cocoloase de hartie in mine (nu cu rosii, ca-s bune la sos!), dar eu numa despre asta mai stiu sa scriu.
Iaca.
Cica se poarta rosé-urile, vara asta. Mi-am cumparat si eu de dimineata unul, sec, de un roz din ala cum imi place mie, de culoarea carnii de vitel cu adevarat de lapte, de-ala a carui  pulpa din spate cantareste maxim 10 kile.  Am ajuns acasa si l-am dat la rece si m-am pus pe gandit ce sa-i fac alaturea.
Si-am curatat doua vinete lungi cat o zi de post, si le-am feliat tot pe lung, subtiri-subtiri, ca vinul cu pricina cere suplete pe toate planurile. Inainte, ah, cum am uitat, am pus in tava in care urma sa gatesc niscaiva unt, ulei de masline si un varf de lingurita de pasta de ardei iute.  Le-am topit si am asezat primele doua straturi incrucisate de felii de vinete in sosul asta picant. Deasupra am pus, de-a valma, felii de feta, bucatele de branza topita cu miez de nuca, piper negru macinat, un praf-doua de nucsoara, verdeturi (proaspete sau uscate, tot una), felii de rosii decojite si iar un rand de felii de
vinete, sa simetrizeze totul.  Am acoperit, ca de obicei, cu doua randuri de folie de aluminiu si-am dat la cuptor.
Asaaaaaaaa.
Si cat s-a copt chestiunea asta, am mai facut doua trebusoare, c-asa-i sta bine madamei, sa fie multitask.
Primo: intr-un castron am amestecat bine de tot un litru de iaurt de oaie si bivolita cu sare, piper, zeama de la o lamaie mica si zemoasa si coaja rasa de la jumatate din aceeasi lamaie, saraca de ea, doua linguri de ulei  de masline de-ala verde-virgin si mult condiment de Provence.  Dupa aceea am mutat 3/4 (restul e bun mai incolo, ca sos la mancarea de vinete) din amestecul asta intr-un stergar de in pe care-l folosesc numai la asta; am legat in crucis colturile stergarului si punguta asta am atarnat-o in frigider, deasupra unui vas gol, sa se scurga.  Cam peste 3 zile o sa am gata cea mai buna branza-crema pe care mi-o pot eu inchipui acuma, cu experienta mea multiculturala limitata.
Segundo (ca vinetele au de stat cam 30-40 de minute la cuptor, deci am avut timp din belsug), am pus pe foc o tigaita cu o feliuta de unt (totul e diminutiv in macarea asta), si-am dat drumul, in untul care sfaraia, la feliute de piersica.  Le-am prajit pe ambele parti, le-am scos pe farfurii si in untul ramas am facut sosul: o bucatica de ghimbir proaspat ras, cu (musai) suc cu tot, un pliculet de zahar pudra si o lingurita de miere (de cimbrisor, ca-i mai parfumata), un praf de scortisoara si unul de nucsoara, caramelizate putin, de-a valma, si stinse cu doua linguri de smantana si-o lingurita de rosé din ala de mai sus.  Am stins cuptorul unde se coceau vnetele, am stins si focul de sub tigaita cu sos, am turnat artistic sosul peste piersicile prajite din farfurii, si deasupra am presarat bucatele de migdale.
Vinetele au iesit bine, putin sarate, dar sosul de iaurt (sfertul ala de compozitie ramas de la prepararea branzei) le-a mai stins setea.
Desertul arata motivant, a facut-o pe sora-mea sa termine toata portia de vinete din farfurie numai sa ajunga mai repede la el, iar vinul rosé a facut toti banii.
Gata, pana maine nu mai gatesc nimic.
E clar, in ultima vreme eu n-am ce face! Adica,v-ati prins, iar am gatit. Aruncati cu cocoloase de hartie in mine (nu cu rosii, ca-s bune la sos!), dar eu numa despre asta mai stiu sa scriu.
Iaca.
Cica se poarta rosé-urile, vara asta. Mi-am cumparat si eu de dimineata unul, sec, de un roz din ala cum imi place mie, de culoarea carnii de vitel cu adevarat de lapte, de-ala a carui  pulpa din spate cantareste maxim 10 kile.  Am ajuns acasa si l-am dat la rece si m-am pus pe gandit ce sa-i fac alaturea.
Si-am curatat doua vinete lungi cat o zi de post, si le-am feliat tot pe lung, subtiri-subtiri, ca vinul cu pricina cere suplete pe toate planurile. Inainte, ah, cum am uitat, am pus in tava in care urma sa gatesc niscaiva unt, ulei de masline si un varf de lingurita de pasta de ardei iute.  Le-am topit si am asezat primele doua straturi incrucisate de felii de vinete in sosul asta picant. Deasupra am pus, de-a valma, felii de feta, bucatele de branza topita cu miez de nuca, piper negru macinat, un praf-doua de nucsoara, verdeturi (proaspete sau uscate, tot una), felii de rosii decojite si iar un rand de felii de
vinete, sa simetrizeze totul.  Am acoperit, ca de obicei, cu doua randuri de folie de aluminiu si-am dat la cuptor.
Asaaaaaaaa.
Si cat s-a copt chestiunea asta, am mai facut doua trebusoare, c-asa-i sta bine madamei, sa fie multitask.
Primo: intr-un castron am amestecat bine de tot un litru de iaurt de oaie si bivolita cu sare, piper, zeama de la o lamaie mica si zemoasa si coaja rasa de la jumatate din aceeasi lamaie, saraca de ea, doua linguri de ulei  de masline de-ala verde-virgin si mult condiment de Provence.  Dupa aceea am mutat 3/4 (restul e bun mai incolo, ca sos la mancarea de vinete) din amestecul asta intr-un stergar de in pe care-l folosesc numai la asta; am legat in crucis colturile stergarului si punguta asta am atarnat-o in frigider, deasupra unui vas gol, sa se scurga.  Cam peste 3 zile o sa am gata cea mai buna branza-crema pe care mi-o pot eu inchipui acuma, cu experienta mea multiculturala limitata.
Segundo (ca vinetele au de stat cam 30-40 de minute la cuptor, deci am avut timp din belsug), am pus pe foc o tigaita cu o feliuta de unt (totul e diminutiv in macarea asta), si-am dat drumul, in untul care sfaraia, la feliute de piersica.  Le-am prajit pe ambele parti, le-am scos pe farfurii si in untul ramas am facut sosul: o bucatica de ghimbir proaspat ras, cu (musai) suc cu tot, un pliculet de zahar pudra si o lingurita de miere (de cimbrisor, ca-i mai parfumata), un praf de scortisoara si unul de nucsoara, caramelizate putin, de-a valma, si stinse cu doua linguri de smantana si-o lingurita de rosé din ala de mai sus.  Am stins cuptorul unde se coceau vnetele, am stins si focul de sub tigaita cu sos, am turnat artistic sosul peste piersicile prajite din farfurii, si deasupra am presarat bucatele de migdale.
Vinetele au iesit bine, putin sarate, dar sosul de iaurt (sfertul ala de compozitie ramas de la prepararea branzei) le-a mai stins setea.
Desertul arata motivant, a facut-o pe sora-mea sa termine toata portia de vinete din farfurie numai sa ajunga mai repede la el, iar vinul rosé a facut toti banii.
Gata, pana maine nu mai gatesc nimic.

Lasă un răspuns