St. George, strada Franceza

Pot numara pe degetele de la o mana acele cateva chestii la care pot spune cu mana pe inima ca ma pricep realmente.
Nu le mentionez pe primele 4, ca o sa ziceti ca ma laud; o zic numai pe a cincea, pentru care puteti primi cel putin 30 de referinte, daca nu ma credeti.  Ma pricep sa nu-mi convina. Carcotesc. Nu-mi place chiar orice. Sunt rea, sunt frustranta, sunt cumplita cand e vorba de gasit nod in papura, de emis ironii taioase, de criticat ce nu e bine.
Cu toate astea, restaurantul St.George (Str. Franceza nr. 44) mi-a placut, prima data. Poate si din cauza companiei incantatoare in care ma aflam in acea seara, poate si din cauza paharului de palinca servit din partea casei pana ne-am hotarat, dar supa de gaina cu taitei pe care am comandat-o mi s-a parut mai buna decat daca mi-as fi gatit-o eu, mie, intr-o trista si goala seara de duminica, ca sa uit ca a doua zi e luni. M-a invaluit, calda si parfumata si casnica si materna, si mi-a facut bine.  E drept ca nu aveau ce voiam eu, tocana de oaie in sos de vin rosu, dar n-am carcotit.
A doua oara, la fel. Intr-o dupa-amiaza torida de vara, am intrat c-o prietena, sa ne racorim. Nici de data asta n-a lipsit palinca, plus paine proaspata de casa si doua creme, una de branza si una de ficat, delicioase. Nu aveau nici acum tocana de oaie, asa ca am nimerit peste o portie de camembert cu mere si afine. De vis, nu zic nimic mai mult ca ma ia cu pofte. M-au facut de mi-am luat si eu acasa afine, sa-ncerc.
A treia oara, aseara, m-am dus cu alta prietena, sa ii fac seara buna inainte de prima zi de serviciu, dupa concediu.  Ea a comandat pui cu piersici si sos de  lamaie, eu, camembert cu afine si mere. Incepusem deja sa salivez cand am comandat, asa ca am uitat sa ma supar ca lipseau palinca si painea proaspata de datile trecute. Nu m-am mirat nici ca eram doar noi doua si un cuplu de batranei: poate din cauza ca strada Franceza e intr-o stare jalnica si nimeni nu se mai aventureaza. Mereu a fost liber in acest restaurant, mi-am spus. Cu atat mai bine, mai multa intimitate si mai multa atentie la servire.  Desigur.
Am primit: ea, pui cu piersici si lamaie, eu, 3 bucati de branza pane, o frunza de salata verde pe care o jumatate de rosie murise feliata, si o felie de lamaie.
- Ce este aceasta?
- Comanda Dumneavoastra.
- Eu am comandat Camembert cu mere si afine.
- Da, stiti, acum asa o preparam.
-  !!??!!! Nu mi-ati spus asta atunci cand v-am cerut camembert cu mere si afine.
Am venit aici special pentru felul acesta de mancare, si am primit branza cu o jumatate de rosie si o felie de lamaie.
- Pot sa va aduc altceva?
- Ce i-ati adus si ei, multumesc.
Am primit si eu o portie de pui cu piersici; sosul nu prea era de lamaie, ci parea sa fie o portie de smantana pusa in graba peste  pui, dar macar carnea a fost frageda si mi-a potolit foamea.
La final, pe nota de plata se lafaiau: portia ei de pui cu piersici (16,03 Ron, sau asa ceva), si portia mea de Camembert (18.65 Ron sau asa ceva, cu aproape 30 000 de lei vechi mai scumpa decat puiul).  Dar eu mancasem tot pui, fiindca refuzasem branza!  Iar ceea ce-mi servisera ei, adica jumatatea de rosie si felia de lamaie langa 3 bucati de branza, nu era felul de mancare descris in meniu si taxat cu 18, 65 Ron.  In plus, am platit si painea (pe care n-o
comandasem si din care nici nu mancaseram).
Ziceti si voi daca nu ma pricep sa nu-mi convina.
Pot numara pe degetele de la o mana acele cateva chestii la care pot spune cu mana pe inima ca ma pricep realmente.
Nu le mentionez pe primele 4, ca o sa ziceti ca ma laud; o zic numai pe a cincea, pentru care puteti primi cel putin 30 de referinte, daca nu ma credeti.  Ma pricep sa nu-mi convina. Carcotesc. Nu-mi place chiar orice. Sunt rea, sunt frustranta, sunt cumplita cand e vorba de gasit nod in papura, de emis ironii taioase, de criticat ce nu e bine.
Cu toate astea, restaurantul St.George (Str. Franceza nr. 44) mi-a placut, prima data. Poate si din cauza companiei incantatoare in care ma aflam in acea seara, poate si din cauza paharului de palinca servit din partea casei pana ne-am hotarat, dar supa de gaina cu taitei pe care am comandat-o mi s-a parut mai buna decat daca mi-as fi gatit-o eu, mie, intr-o trista si goala seara de duminica, ca sa uit ca a doua zi e luni. M-a invaluit, calda si parfumata si casnica si materna, si mi-a facut bine.  E drept ca nu aveau ce voiam eu, tocana de oaie in sos de vin rosu, dar n-am carcotit.
A doua oara, la fel. Intr-o dupa-amiaza torida de vara, am intrat c-o prietena, sa ne racorim. Nici de data asta n-a lipsit palinca, plus paine proaspata de casa si doua creme, una de branza si una de ficat, delicioase. Nu aveau nici acum tocana de oaie, asa ca am nimerit peste o portie de camembert cu mere si afine. De vis, nu zic nimic mai mult ca ma ia cu pofte. M-au facut de mi-am luat si eu acasa afine, sa-ncerc.
A treia oara, aseara, m-am dus cu alta prietena, sa ii fac seara buna inainte de prima zi de serviciu, dupa concediu.  Ea a comandat pui cu piersici si sos de  lamaie, eu, camembert cu afine si mere. Incepusem deja sa salivez cand am comandat, asa ca am uitat sa ma supar ca lipseau palinca si painea proaspata de datile trecute. Nu m-am mirat nici ca eram doar noi doua si un cuplu de batranei: poate din cauza ca strada Franceza e intr-o stare jalnica si nimeni nu se mai aventureaza. Mereu a fost liber in acest restaurant, mi-am spus. Cu atat mai bine, mai multa intimitate si mai multa atentie la servire.  Desigur.
Am primit: ea, pui cu piersici si lamaie, eu, 3 bucati de branza pane, o frunza de salata verde pe care o jumatate de rosie murise feliata, si o felie de lamaie.
- Ce este aceasta?
- Comanda Dumneavoastra.
- Eu am comandat Camembert cu mere si afine.
- Da, stiti, acum asa o preparam.
-  !!??!!! Nu mi-ati spus asta atunci cand v-am cerut camembert cu mere si afine.
Am venit aici special pentru felul acesta de mancare, si am primit branza cu o jumatate de rosie si o felie de lamaie.
- Pot sa va aduc altceva?
- Ce i-ati adus si ei, multumesc.
Am primit si eu o portie de pui cu piersici; sosul nu prea era de lamaie, ci parea sa fie o portie de smantana pusa in graba peste  pui, dar macar carnea a fost frageda si mi-a potolit foamea.
La final, pe nota de plata se lafaiau: portia ei de pui cu piersici (16,03 Ron, sau asa ceva), si portia mea de Camembert (18.65 Ron sau asa ceva, cu aproape 30 000 de lei vechi mai scumpa decat puiul).  Dar eu mancasem tot pui, fiindca refuzasem branza!  Iar ceea ce-mi servisera ei, adica jumatatea de rosie si felia de lamaie langa 3 bucati de branza, nu era felul de mancare descris in meniu si taxat cu 18, 65 Ron.  In plus, am platit si painea (pe care n-o
comandasem si din care nici nu mancaseram).
Ziceti si voi daca nu ma pricep sa nu-mi convina.

Lasă un răspuns