Sa ne auto-bagam in somaj

Deci, eu sunt PFA. De doi ani jumate crap de mandrie cum m-am facut eu freelancer, am clientii mei, sunt pionier pe piata de consultanta, fac chestii mishto si, cu cat o s-o duc eu mai bine, o s-o duca si tara asta mai bine.
Iaca vine guveru’  Boc si decide ca sunt prezumat infractoare. Ca sigur evit sa platesc taxe ca angajat daca m-am facut PFA, mai ales daca am optat, asa cum scria in lege si era cat se poate de legal, pentru varianta “imi desfasor activitatea la domiciliul clientului”. Sau daca contribui doar cu activitatea intelectuala si nu pun la bataie si ceva material pentru asta (sa tii interviuri si sa selectezi oameni folosindu-ti doar mintea, ce uluitor!), e clar, am o activitate dependenta si trebuie sa platesc aceleasi contributii ca un salariat.
Buun, platesc contributii. La somaj, de exemplu. Si clientii mei vor trebui sa plateasca si ei contributii pentru mine, ca si cum m-ar fi angajat. Si ei contribuie pentru “somajul” meu.
Ce nu inteleg eu este: de ce platesc niste contributii, daca nu primesc nimic in schimb? Daca imi pierd clientii, ma disponibilizez singura? Ma “bag in somaj”?  Si dupa ce statu’ imi da somaj, cum dovedesc ca am incercat sa ma angajez din nou, ca sa nu traiesc pe banii statului? Trimit oferte si dovedesc ca n-am primit raspuns? Porcaria de ordonanta nu zice nimic despre asta.
Evident, n-o sa iau somaj. Si atunci, de ce platesc contributia la somaj? De ce o plateste si clientul meu? Si cat de just este ca, la contributii/obligatii egale, drepturile corelative sa fie inegale? Daca as fi angajata, as avea drpetul la somaj; daca sunt freelancer, platesc, dar nu primesc nimic.
La fel si in cazul contributiilor la asigurarile de sanatate. Da, am acces la medicul de familie si la spital. Dar, daca ma imbolnavesc, primesc concediu medical? Imi iau concediu medical de la mine insami? Ca in contractele cu clientii nu am prevazut nici dreptul la concediu de odihna, nici la concediu medical, ca sunt contracte comerciale clasice, prestez serviciul primesc banii, punct. Pe clientii mei nu-i intereseaza daca sunt in concediu sau nu, daca muncesc noaptea sau ziua, ce conteaza e serviciul final la standardul agreat prin contract.
Eu i-as acuza de discriminare. Cetatenii romani in situatii egale (platitori de contributii la somaj) nu beneficiaza de drepturi egale. Statul e haiduc cu unii si muma cu altii.
Sa-l ia naiba, zic.

Deci, eu sunt PFA. De doi ani jumate crap de mandrie cum m-am facut eu freelancer, am clientii mei, sunt pionier pe piata de consultanta, fac chestii mishto si, cu cat o s-o duc eu mai bine, o s-o duca si tara asta mai bine.

Iaca vine guveru’  Boc si decide ca sunt prezumat infractoare. Ca sigur evit sa platesc taxe ca angajat daca m-am facut PFA, mai ales daca am optat, asa cum scria in lege si era cat se poate de legal, pentru varianta “imi desfasor activitatea la domiciliul clientului”. Sau daca contribui doar cu activitatea intelectuala si nu pun la bataie si ceva material pentru asta (sa tii interviuri si sa selectezi oameni folosindu-ti doar mintea, ce uluitor!), e clar, am o activitate dependenta si trebuie sa platesc aceleasi contributii ca un salariat.

Buun, platesc contributii. La somaj, de exemplu. Si clientii mei vor trebui sa plateasca si ei contributii pentru mine, ca si cum m-ar fi angajat. Si ei contribuie pentru “somajul” meu.

Ce nu inteleg eu este: de ce platesc niste contributii, daca nu primesc nimic in schimb? Daca imi pierd clientii, ma disponibilizez singura? Ma “bag in somaj”?  Si dupa ce statu’ imi da somaj, cum dovedesc ca am incercat sa ma angajez din nou, ca sa nu traiesc pe banii statului? Trimit oferte si dovedesc ca n-am primit raspuns? Porcaria de ordonanta nu zice nimic despre asta.

Evident, n-o sa iau somaj. Si atunci, de ce platesc contributia la somaj? De ce o plateste si clientul meu? Si cat de just este ca, la contributii/obligatii egale, drepturile corelative sa fie inegale? Daca as fi angajata, as avea drpetul la somaj; daca sunt freelancer, platesc, dar nu primesc nimic.

La fel si in cazul contributiilor la asigurarile de sanatate. Da, am acces la medicul de familie si la spital. Dar, daca ma imbolnavesc, primesc concediu medical? Imi iau concediu medical de la mine insami? Ca in contractele cu clientii nu am prevazut nici dreptul la concediu de odihna, nici la concediu medical, ca sunt contracte comerciale clasice, prestez serviciul primesc banii, punct. Pe clientii mei nu-i intereseaza daca sunt in concediu sau nu, daca muncesc noaptea sau ziua, ce conteaza e serviciul final la standardul agreat prin contract.

Eu i-as acuza de discriminare. Cetatenii romani in situatii egale (platitori de contributii la somaj) nu beneficiaza de drepturi egale. Statul e haiduc cu unii si muma cu altii.

Sa-l ia naiba, zic.

Lasă un răspuns