placinte

Sa servesti alivenci in buricul targului, iata un vis. Malai, smantana, branza dulce, oua de casa, putin zahar, mmm. Serile de vara la bunica, mancand ceva bun si totusi atat de modest, facut din resturi de lapte acru, faina de porumb, oua de la gainile din ograda si, uneori, codite de ceapa verde si marar, c-asa se manca in Bucovina ocupata. Alivenci de saracie, le-as vinde cu 3 lei patratul de 6/6.
Placinte ca ale mamaiei Tudora, Dumnezeu s-o odihneasca!. Aluat dulce, ca de cozonac, framantat in pripa, totusi, cu oua proaspete din cuibar si ceva lapte. Cercuri sau patrate de aluat, intinse de mamaie pe scandura de framantat, in mijloc branza dulce amestecata cu putina branza sarata si ceva stafide si oua si zahar. Colturile unite ca la poale-n brau, placintele presate sa arate ca niste turte si prajite apoi in tigaie, in putin ulei. Fierbinti si geniale. Le-as vinde cu 6 lei bucata, ca-s mai maricele si mai bogate.
Placintele cu multe branze ale mamei. Aluat din smantana, unt si faina (ca de tarta), dar dospit cu drojdie. Multe dreptunghiuri, umplute cu cea mai imbelsugata, alintatoare, fastuoasa, revoltatoare pentru nutritionisti umplutura: un ameste de branza dulce de vaci, telemea, cascaval, smantana, unt, oua, stafide si zahar. Puse la cuptor, miros atat de bine incat o data niste muncitori care aveau treaba la noi in scara i-au batut mamei la usa sa le dea si lor, ca mureau de pofta.
Placintele cu ficat facute de mama cand eram mica, pe vremea cand nu-mi placea ficatul. Placintele cu carne, dulci si parfumate, la care se cere si-un pahar de vin burgundiu.
Ah, da. Strudel cu mere, in foi intinse de mama pe fata de masa alba, cu mana, pana deveneau ca foita de tigara de subtiri. Ma invata sa cant “La oglinda”, “Ana Lugojana” si “Internationala”, in timp ce eu desfaceam o tigara furata de la tata, pregatind foita pentru CTC.
Strudel cu visine sau cu cirese, cand e timpul lor.
Si knödel cu prune sau caise, cu pesmet rumenit in unt. Kledne, le zic batranele din Bucovina. Gomboti, prin Banat si Ardeal.
Placinte valahe cu branza sarata si verdeturi.
Merdenele, din aluat intins cu vergeaua. Branza grasa de oi, care se topeste inauntru. Mmm.
Varzari, in post. Sa moara bucurestenii mancand.
Ah, si placintele cu branza si smantana, gogosile alea fierbinti unse cu smantana si presarate cu telemea, pe care le caut innebunita de cate ori ajung in Oradea!

Vreau sa ma fac placintareasa la Bucuresti. Sa nu mai spuneti la nimeni si sa nu furati ideea. Aveti degustari gratuite de la mine, daca-mi iese.

3 Răspunsuri la “placinte”

  1. Alina spune:

    Si placinta cu iaurt a mamei, sa n-o uiti…

  2. emma spune:

    Imbunatatita cu putin mac.
    Da, si placinta cu dovleac.
    Si triunghiurile cu mac si dulceata de visine.
    Si placinta cu peste, rosii si stafide inventata demult.
    Si placintelele cu cascaval Tilsit si dulceata de afine, cum m-a invatat Kinga cea mica, dupa ce-a mancat asa ceva in Suedia.

  3. xxl spune:

    Da stiu ca e tare periculos de trecut pe aici! :) La placinte, inainte! :D

Lasă un răspuns