resturile poemului

ce pot sa fac eu cu iubirea restanta?
o reportez
nu ti-am dat-o pe toata la timp, si-acum imi sta-n gat
ca un nod de plans.

imi intep degetele, punand-o in panglica-ncretita de la poalele rochiei la care cos
imi ung palmele cu un topit, intinzand baclavale, presarand
asta fac eu cand imi umplu palmele cu unt si zahar si nuca,
cand torn apa de trandafiri in sirop, si tot mai ramane
iubire restanta,
si-o pulverizez pe rafturi, cand sterg praful sa n-ai alergie
si tot mai ramane
si pana la urma toata casa in care ma invart, goala,
e plina prin colturi de iubirea de tine, ramasa ne-data,
in perioada de solduri.

Etichete:

Un răspuns la “resturile poemului”

  1. xxl spune:

    Asa-i, mereu mai ramane iubire nedata. Si, tocmai cand crezi ca ai scapat de ea, o gasesti inmultita. Hai sa facem o banca a iubirii nedate, sa ne punem sufletul gaj si sa deschidem un cont curent pentru a ne putea plati datoriile! :)

Lasă un răspuns