Articolele din categoria ‘Nervi’

Somaj

duminică, 27 iunie 2010
Ma enerveaza lipsa de reactie a AJOFM-ului, a angajatorilor, lipsa de metode coercitive a sistemului.  E criza, ne plangem toti ca ne e greu, daca ne-ar fi mai bine fiecaruia in parte ne-ar fi mai bine tuturor, dar vai!, nu avem locuri de munca, de aia ne e rau, si cand eu le gasesc locuri de munca potrivite, adevarate, cu carte de munca, somerii nostri refuza cu gratie, pentru ca, nu-i asa, mai au de luat 5 luni de somaj si e dreptul lor (!?), si, ca sa citez dintr-unul: ” mai bine 2 lei la umbra decat 3 lei la soare!”.
Iar noi, astia care ar trebui sa spunem ceva, din banii carora se platesc indemnizatiile lor de somaj in alea 5 luni care urmeaza, nu facem nimic, ca habar n-am ce as putea face: stiu ca sunt multi angajatori care le dau “negatii” , iar eu nu sunt AJOFM-ul, asa ca locurile de munca la care ii trimit eu pe aia nu se iau in calcul cand cineva ii verifica daca realmente isi cauta ceva de lucru sau stau acasa si se complac in postura de asistati.
Sau nu se complac, ci lureaza la negru. Totuna.
Cum zicea Vasilica, colega mea nedrept etichetata drept “saraca cu duhul”: “-Haide, frate, sa muncim! -Da Doamne sa nu gasim!”.

Ma enerveaza lipsa de reactie a AJOFM-ului, a angajatorilor, lipsa de metode coercitive a sistemului.  E criza, ne plangem toti ca ne e greu, daca ne-ar fi mai bine fiecaruia in parte ne-ar fi mai bine tuturor, dar vai!, nu avem locuri de munca, de aia ne e rau, si cand eu le gasesc locuri de munca potrivite, adevarate, cu carte de munca, somerii nostri refuza cu gratie, pentru ca, nu-i asa, mai au de luat 5 luni de somaj si e dreptul lor (!?), si, ca sa citez dintr-unul: ” mai bine 2 lei la umbra decat 3 lei la soare!”.

Iar noi, astia care ar trebui sa spunem ceva, din banii carora se platesc indemnizatiile lor de somaj in alea 5 luni care urmeaza, nu facem nimic, ca habar n-am ce as putea face: stiu ca sunt multi angajatori care le dau “negatii” , iar eu nu sunt AJOFM-ul, asa ca locurile de munca la care ii trimit eu pe aia nu se iau in calcul cand cineva ii verifica daca realmente isi cauta ceva de lucru sau stau acasa si se complac in postura de asistati.

Sau nu se complac, ci lureaza la negru. Totuna.

Cum zicea Vasilica, colega mea nedrept etichetata drept “saraca cu duhul”: “-Haide, frate, sa muncim! -Da Doamne sa nu gasim!”.

arte si meserii la AJOFM

joi, 17 iunie 2010
Ne chinuim sa trimitem la cursuri de calificare sau recalificare absolventi de scoli de arte si meserii.
La terminarea scolii primesc o calificare de Croitoreasa, de exemplu. Nu stiu nimic, desigur, ca nimeni nu-i invata realmente meserie sau ca ei nu-si doresc sa invete meseria (sunt repartizati la profilul respectiv de calculator, dupa metoda tampita care repartizeaza copiii la licee si scoli de meserii daca au picat admiterea la liceul visat).
Si nu, nu putem trimite fata sau baiatu’ sa invete meseria asta intr-un curs scurt si la obiect, la AJOFM: ca deja statul i-a calificat o data gratis, nu o mai face si a doua oara, pe aceeasi meserie! Ce conteaza ca omu’ nu stie nimic, are o diploma (data pe banda, ca sa iasa procentele de abslventi, sa nu se inchida scoala si sa ramana profesorii fara job).  La fel se intampla si cu cei mai isteti: termina liceul economic. Vor un loc de munca, dar nu stiu contabilitate, ca la liceu inveti teorii generale. Nici la curs nu e voie, la stat, ca deh, te-a scolarizat o data, si nu ai cumdovedi ca scoala nu te-a invatat, de fapt, nimic.
Si, daca te uiti la listele de cursuri afisate pe la AJOFM-uri, ca  ‘cica statu’ roman recalifica gratis somerii de lunga durata si pe amaratii care termina scoala si care nu-si gasesc serviciu, si pe cei cu handicap, iti pui mainile in cap: listele n-au nici o legatura cu viata reala.
(e amuzant cum arata site-urile AJOFM-urilor locale din toata tara: luati la rand judetele si o sa va minunati…)
Oricum, in viata reala te faci ospatar sau dulgher sau tamplar si fara calificarea asta, muncind pur si simplu, pe langa unu’ care te primeste sa lucrezi o vreme fara carte de munca, da’ sa furi meserie pentru cand o sa poti fi pe cont propriu, sa mai ciupesti un client de ici, de colo.

Ne chinuim sa trimitem la cursuri de calificare sau recalificare absolventi de scoli de arte si meserii.

La terminarea scolii primesc o calificare de Croitoreasa, de exemplu. Nu stiu nimic, desigur, ca nimeni nu-i invata realmente meserie sau ca ei nu-si doresc sa invete meseria (sunt repartizati la profilul respectiv de calculator, dupa metoda tampita care repartizeaza copiii la licee si scoli de meserii daca au picat admiterea la liceul visat).

Si nu, nu putem trimite fata sau baiatu’ sa invete meseria asta intr-un curs scurt si la obiect, la AJOFM: ca deja statul i-a calificat o data gratis, nu o mai face si a doua oara, pe aceeasi meserie! Ce conteaza ca omu’ nu stie nimic, are o diploma (data pe banda, ca sa iasa procentele de abslventi, sa nu se inchida scoala si sa ramana profesorii fara job).  La fel se intampla si cu cei mai isteti: termina liceul economic. Vor un loc de munca, dar nu stiu contabilitate, ca la liceu inveti teorii generale. Nici la curs nu e voie, la stat, ca deh, te-a scolarizat o data, si nu ai cumdovedi ca scoala nu te-a invatat, de fapt, nimic.

Si, daca te uiti la listele de cursuri afisate pe la AJOFM-uri, ca  ‘cica statu’ roman recalifica gratis somerii de lunga durata si pe amaratii care termina scoala si care nu-si gasesc serviciu, si pe cei cu handicap, iti pui mainile in cap: listele n-au nici o legatura cu viata reala.

(e amuzant cum arata site-urile AJOFM-urilor locale din toata tara: luati la rand judetele si o sa va minunati…)

Oricum, in viata reala te faci ospatar sau dulgher sau tamplar si fara calificarea asta, muncind pur si simplu, pe langa unu’ care te primeste sa lucrezi o vreme fara carte de munca, da’ sa furi meserie pentru cand o sa poti fi pe cont propriu, sa mai ciupesti un client de ici, de colo.

CFR

joi, 17 iunie 2010
M-am nascut langa un nod de cale ferata. De mica, m-am plimbat in locomotiva cu aburi, in cea hidraulica, in cea electrica, in electormotor (fratele mai mare al mamei a fost mecanic de locomotiva).
Am strabatut Europa cu trenul (Bucuresti – Budapest-Viena-Koln-Haga-Amsterdam-Copenhaga-Goteborg-Berlin-Budapesta-Bucuresti).
De la inceputul anului, am calatorit cu trenul atat de mult, incat o sa ajung sa-i cunosc pe controlori: Bucuresti-Timisoara si retur; Bucuresti-Oradea si retur; Bucuresti-Iasi-Piatra Neamt -Bucuresti; Bucuresti-Suceava-Piatra Neamt -Bucuresti, din nou, Bucuresti-Suceava-Bucuresti, Bucuresti-Oradea-Bucuresti + de vreo 15 ori Bucuresti-Focsani-Bucuresti.
Numai tinand cont de cat am calatorit anul asta, m-as astepta ca CFR-ul sa-mi ofere nu stiu, un fel de echivalent al milelor de zbor pe care le primesc la companiile aeriene.
Pe naiba! Foarte tare a fost cand, desi platisem bilet la vagonul de dormit, clasa I, patul de jos (cat lux!), am dormit in patul de jos micsorat cu o treime, pentru ca patul din mijloc fusese coborat/lipit de perete si ocupa mare parte din spatiul in care ar fi trebuit sa ma lafai eu, conform banilor pe care i-am dat.
Si mai tare, cel mai tare, a fost saptamana trecuta, in acceleratul de Iasi, in care toti cei 4 controlori de bilete stateau de vorba pe bancheta dintre cele doua etaje ale vagonului, la aproximativ 40 de grade, fara ferestre care sa se deschida, si FUMAU!  Desigur, n-am reusit sa aflu un numar de telefon la care sa fac o reclamatie, iar de ei nu am indraznit sa ma apropii, tocmai o repezisera pe o alta tipa, inaintea mea.

M-am nascut langa un nod de cale ferata. De mica, m-am plimbat in locomotiva cu aburi, in cea hidraulica, in cea electrica, in electormotor (fratele mai mare al mamei a fost mecanic de locomotiva).

Am strabatut Europa cu trenul (Bucuresti – Budapest-Viena-Koln-Haga-Amsterdam-Copenhaga-Goteborg-Berlin-Budapesta-Bucuresti).

De la inceputul anului, am calatorit cu trenul atat de mult, incat o sa ajung sa-i cunosc pe controlori: Bucuresti-Timisoara si retur; Bucuresti-Oradea si retur; Bucuresti-Iasi-Piatra Neamt -Bucuresti; Bucuresti-Suceava-Piatra Neamt -Bucuresti, din nou, Bucuresti-Suceava-Bucuresti, Bucuresti-Oradea-Bucuresti + de vreo 15 ori Bucuresti-Focsani-Bucuresti.

Numai tinand cont de cat am calatorit anul asta, m-as astepta ca CFR-ul sa-mi ofere nu stiu, un fel de echivalent al milelor de zbor pe care le primesc la companiile aeriene.

Pe naiba! Foarte tare a fost cand, desi platisem bilet la vagonul de dormit, clasa I, patul de jos (cat lux!), am dormit in patul de jos micsorat cu o treime, pentru ca patul din mijloc fusese coborat/lipit de perete si ocupa mare parte din spatiul in care ar fi trebuit sa ma lafai eu, conform banilor pe care i-am dat.

Si mai tare, cel mai tare, a fost saptamana trecuta, in acceleratul de Iasi, in care toti cei 4 controlori de bilete stateau de vorba pe bancheta dintre cele doua etaje ale vagonului, la aproximativ 40 de grade, fara ferestre care sa se deschida, si FUMAU!  Desigur, n-am reusit sa aflu un numar de telefon la care sa fac o reclamatie, iar de ei nu am indraznit sa ma apropii, tocmai o repezisera pe o alta tipa, inaintea mea.

RATB

miercuri, 16 iunie 2010
Sunt de 10 ani clienta RATB.
Imi innoiesc cu religiozitate abonamentul.
Mai nou, facut pe card din ala, UTI.
Niciodata, niciodata, niciodata in 10 ani, RATB-ul n-a dat vreun semn ca apreciaza fidelitatea asta. Sa imi ofere o reducere. O luna gratis pe an, sau la doi ani. Sau iertarea de amenda daca uit o zi-doua sa-mi innoiesc abonamentul.  Ceva, un cadou de fidelizare.
Pfu.

Sunt de 10 ani clienta RATB.

Imi innoiesc cu religiozitate abonamentul.

Mai nou, facut pe card din ala, UTI.

Niciodata, niciodata, niciodata in 10 ani, RATB-ul n-a dat vreun semn ca apreciaza fidelitatea asta. Sa imi ofere o reducere. O luna gratis pe an, sau la doi ani. Sau iertarea de amenda daca uit o zi-doua sa-mi innoiesc abonamentul.  Ceva, un cadou de fidelizare.

Pfu.