Articolele din categoria ‘Nervi’

Omniasig – cea mai proasta optiune

joi, 23 august 2012

Pe 27 iulie s-a implinit un an de cand am semnat o polita de asigurari pentru locuinte cu BCR Asigurari, cu clauza de reinnoire automata la 12 luni.
Pe 3 August vreau sa platesc. Sun, vorbesc cu 3 agenti diferiti, ma prezint la ghiseul BCR Asigurari/actualmente Omniasig din Romana, toti imi spun acelasi lucru: polita mea a expirat, clauza de reinnoire automata nu mai este valabila, nu pot plati, t…rebuie sa inchei o noua polita,in noile conditii, dar sa stau fara grija, ca au super reduceri!
Ma enervez, fac reclamatie. Luni, 6 august, vorbesc cu agenta cu care semnasem anul trecut. Imi spune acelasi lucru, isi cere scuze ca nu m-a anuntat, invoca o problema personala, ma asigura ca au reduceri. Eu, suflet caritabil, cum ma stiti, retrag reclamatiile si merg tot atunci sa semnez cu ea o noua polita Omniasig. Pe o suma cu 10 euro mai mare ca anul trecut, retrasa in aceeasi zi din contul meu!
Azi primesc de la Omniasig raspunsul la reclamatie: polita de anul trecut s-a reinnoit automat la 27 iulie dar, pentru ca nu am platit prima de asigurare pe 27 iulie, nici in cele 15 zile de gratie (!!!), nici in ziua de azi!!!, contractul a incetat de drept si, daca vreau, pot ei sa-mi faca o noua polita.
Deci da, in interiorul termenului de gratie de 15 zile eu ma duc sa platesc, mi se spune ca nu se poate, fac reclamatie pentru ca n-am putut plati, mi se baga sub nas o noua polita, in conditii mai proaste ca anul trecut, si la o luna dupa primesc scrisoare din care reiese ca e vina mea, ca n-am platit la timp si contractul dintre noi s-a reziliat de drept?
Ce ziceti voi de aceste practici “concurentiale” de semnat noi polite cu clientii mai vechi?

Aventurile bravului soldat Svejk prin sistem

miercuri, 30 mai 2012

Vreau sa emigrez.
Si ca sa nu mai spuna nimeni ca de ce ma plang de sistem, ce, am facut vreodata ceva ca sa-l indrept, am incercat sa urmez sistemul, ca daca nu, I’m a quitter, shame on me, iata, documentat, cel mai recent (au mai fost multe altele) demers al meu cu si impotriva sistemului.

Acum 36-37 de zile am transmis (prin e-mail, pentru ca nu functiona faxul) o adresa/solicitare/petitie catre Ministerul Muncii. Pe un subiect serios, documentat, presarat cu citate din legislatie: semnalam o bariera legislativa in calea dreptului la munca al unei anumite categorii de persoane si ceream o opinie a Ministerului cu privire la situatie.
Am sunat sa cer un numar de inregistrare. Abia a doua zi, pentru ca in prima zi m-am asteptat sa vina numarul de inregistrare pe e-mail, mai ales ca solicitasem expres un numar de inregistrare. N-a venit, am sunat. La relatii cu publicul. De unde mi-au zis ca sa sun la registratura. Unde mi s-a zis ca sa sun la “colega care se ocupa cu e-mail-ul” (!!!da, exista, altcineva nu citeste e-mail-uri in Minister) si mi s-a dat legatura.
Colega cu e-mail-ul m-a informat, saritoare: “e-mailul dumneavoastra a fost singurul mai serios pe care l-am primit ieri si v-as ruga, daca se poate, sa mai asteptam 2-3 zile, sa se stranga mai multe, ca sa merg la registratura sa iau numere!” ?!
Sa asteptam, deci. De miercuri pana vineri. Vineri, tot nimic: “am citit adresa dumneavoastra si noi o s-o directionam catre AJOFM-ul de care apartineti, deci n-are sens sa o mai inregistram la noi, ca ei trebuie sa va dea raspuns”. Pai, are sens. E o chestiune de principiu general, nu de politica locala, si eu vreau raspuns de la o autoritate centrala. De la Minister. Deci, dati-mi numar!
Mai incerc miercurea urmatoare (cu un week-end prelungit la mijloc). Ma zburlesc putin la telefon. La 5 minute dupa ce inchid, ma suna colega de la secretariat: primise pe email adresa scanata, cu numar de inregistrare de la Minister. E drept, numar dat la 2 zile dupa ce depusesem docomentu’, dar macar l-am primit.

Astept. Ieri constat ca au trecut de ceva vreme cele 30 de zile regulamentare. Incep sa sun.
Din nou, la relatii cu publicul la Ministerul Muncii, sa intreb de petitia noastra depusa in 24.04 si ramasa fara raspuns.
Sun, cer interiorul de la relatii cu publicul, mi se raspunde cu un “DA!” sictirit (buna-ziua nu faca parte din vocabularul de baza) si incep sa zic ce vreau. Ma repede: “trebuia sa sunati la registratura” si zbang, imi inchide telefonul in nas.
Am sunat a doua, a treia, a patra si a 5-a oara (cu martori, nu exagerez), am cerut la relatii cu publicul, si, de fiecare data, dupa mult timp pe hold, cineva ridica receptorul si imi inchidea in nas.
Sun la alt numar de centrala si cer la relatii cu publicul
De data asta imi raspunde aceeasi sictirita. Din nou, fara buna-ziua sau vreo alta formula de politete. O intreb de unde ar trebui sa stiu eu numarul de la registratura, daca pe site e afisat doar numarul de la relatii cu publicul, si de unde sa stiu ca de circuitul documentului in minister e responsabila tot registratura. “Cereti la centrala sa va dea la registratura, ce-i asa de greu?!” si pac, telefonul in nas. In nas insemnand ca, si prima, si a doua oara, eu tocmai pronuntam niste cuvinte dintr-o propozitie cand mi s-a inchis. Tot fara buna-ziua.
Sa fac infarct.
Am incercat sa sun la cabinetul ministrului (altadata functionase, suni la centrala si ceri la cabinet), sa intreb unde le pot reclama pe cocoane. Nu mi-a raspuns nimeni, m-am lasat pagubasa.
Sun din nou la centrala, cer registratura. Cei de la registratura ma anunta ca au directionat cererea la ANOFM chiar a doua zi dupa si-mi dau numarul de telefon de acolo.
Sun.
Mi-a raspuns cineva de la OI POSDRU ANOFM. Care nu stia, desigur, despre ce este vorba si mi-a facut legatura cu o tanti de la ANOFM. Care nu auzise de noi si de petitia noastra si mi-a dat numarul de la Directia Juridica. Unde am sunat si, desigur, nimeni nu stia nimic, dar macar mi-au dat numarul de la registratura ANOFM.
Unde sun si, desigur, nimeni nu auzise de petitia noastra. Amabilitate: “o cautam si va sunam noi mai tarziu, dati-mi un numar de telefon.” I-am dat. Asta pe la doua. La patru si zece, nu ma sunase nimeni si nu mai raspundea nimeni la telefon.
Azi dimineata, sun din nou. Desigur, n-o gasisera.
Am sunat din nou la Ministerul Muncii. Direct la registratura, sa intreb daca chiar au trimis nenorocita aia de adresa la ANOFM si daca da, cum s-a pierdut pe traseu.
Doamna de la registratura ma roaga sa revin intr-o ora, ca sa investigheze .
Am revenit (sa povestesc aici si despre cele 10 minute state pe telefon de fiecare data pentru ca la centrala Ministerului nu raspunde nimeni). Investigase si a venit cu raspunsul ca “doamna care se ocupa de e-mailuri” (oh, nu, nu din nou!) lipseste pana maine. Prin urmare nu ma poate ajuta. Prin urmare, daca pot, sa revin eu maine.
Nu pot. Nu mai pot.

Sun iar la registratura la ANOFM. Sper sa stie doamna de acolo cine se ocupa in cadrul ANOFM de citirea e-mailurilor primite de la Ministerul Muncii, daca doamna care trimite e-mail-uri de la Minister lipseste si nu pot afla altfel cui si cand l-a trimis. Doar ca, (surpriza?), la registratura nu mai raspunde nimeni. Sun la numarul de la comunicare. In sfarsit, o doamna ceva mai profesionista: da buna-ziua, ma intreaba cu ce ma poate ajuta, noteaza, cere un numar de telefon ca sa poata reveni. Promite ca revine cu un telefon chiar daca nu gaseste nimic. Asa, ca sa stiu si eu. Ii multumesc.
Peste 20 de minute, o domnisoara energica ma suna si ma asigura ca voi primi azi, in cursul zilei, nu se stie cand, dar sigur azi, raspunsul.

Inca nu l-am primit, dar ma apropii vertiginos de moment. Cand primesc, sarbatoresc.
Si incerc sa emigrez.

ce ma infurie in Bucuresti

vineri, 21 octombrie 2011

Ma infurie, dar, cum sa va zic?, cu spume:

- cele patru plasme din pasajul  de la Universitate.  Cat au costat, cine le-a livrat si montat, de cand nu mai functioneaza (eu zic ca de mai bine de un an) si de ce nu mai functioneaza? De ce am dat bani pe ele?

- scarile rulante din pasajul de la Universitate.  De cat timp nu mai funtioneaza (iar intervin si spun: trec zilnic, de doua ori pe zi, pe-acolo, cred ca sunt cel putin 3 luni de cand nu mai functioneaza) si de ce? Cat au costat (sunt recent montate) si de ce am platit pentru ele, daca aproape o treime din an sunt “in revizie?

- vulcanizarile si spalatoriile auto, care functioneaza pe trotuare! Cunoscatorii stiu ca am luat bataie pe un trotuar din Bucuresti, pentru ca nu m-am dat din calea unuia care circula pe trotuar cu masina.  Ganditi-va cum ma face sa ma simt cate unul care0si deshide afacerea pe trotuar, care blocheaza trotuarul cu masinile pe care le repara, echilibreaza, verifica, surubaieste, transversal, pe trotuar, peste pista pentru biciclisti, perpendicular pe celelalte masini parcate cu nesimtire tot pe trotuar, fortandu-ma sa o iau pe carosabil ca sa pot trece mai departe.  Cand i-a facut afaceristi, ma-sa lor i-a dotat si cu trotuare! (imaginati-va singuri injuratura spusa printre dinti din spatele acestei ultime propozitii.) A se vizita Calea Plevnei numarul 86. Da vis.

- la fel, spalatoriile auto care umplu trotuarele de apa si de spuma, facand trotuarele impracticabile.

- terasele si restaurantele deschise pe trotuar.  You name it.

- nesimtitul care are afacere de vandut masini second-hand pe trotuarul stang, in intersectia de la Piata Sudului, cum mergi de la Piata Sudului spre Dristor, pe Vacaresti. 20 de masini cel putin, parcate pe trotuar, cu hartii puse in geamuri, cu oferta de pret si dotarile tehnice. Targ de masini pe trotuarul, in spatiul public neplatit de aceeasi ma-sa, care ar face bine sa si-i primeasca inapoi de unde i-a scos pe afaceristii …..vietii.

Si nu,  nu-mi cer scuze pentru limbaj.

cine ma mai enerveaza

vineri, 14 octombrie 2011

Crina Semciuc. pentru ca joaca roluri de coolerita in filme de cooleri (One step ahead si WebSiteSory, sau noul Liceenii), in toate reclamele in care e nevoie de-o fata draguta (Cosmote, Magura, Danone) si, mai nou, in emisiunile la care ma uit intamplator (Vocea Romaniei, sprijinind o concurenta).  Prea e peste tot, ca iaurturile Danone. pe care tocmai de aia nu le cumpar.

ce ma mai enerveaza

vineri, 14 octombrie 2011

Abtibildurile cu LoverBoy lipite peste panourile publicitare din statia de troleibuz din fata Casei Studentilor. Nu se pot dezlipi si sunt la fel de invazive si enervante si nepoliticoase si neplatite pe un spatiu care nu le apartine ca afisele pentru concertele de manele lipite in mod similar pe orice spatiu public.

stiti vreun popa specializat in instalatii?

sâmbătă, 25 septembrie 2010
In curand se implinesc 2 ani de cand locuiesc unde locuiesc.
Cu putin inainte de 1 noiembrie 2008 am primit cheile de la proprietari. Era intr-o duminica dimineata cand am adus primul transport de haine aici. La pranz mi-a batut la usa veterinarul de la parter (eu stau la unu): auzise pasi si venise sa se planga ca-i este ud tavanul in zona unde e cada din baia mea. Doar ca eu inca nu apucasem sa deschid vreun robinet! Dupa-amiaza a venit proprietarul cu un instalator si au rezolvat problema.
Pe 2 ianuarie 2009 m-am intors de-acasa, cu bagaje si pachete, dupa vacanta de iarna. Singura, noaptea. Am deschis robinetul de apa calda in bucatarie si a explodat teava de apa calda sub chiuveta, la apometru. La miezul noptii, pe 2 ianuarie, ma repet! Alearga pe scari in jos sa notezi la ce apartament e cheia de la subsol; alearga pe scari in sus sa ceri cheia. Suna un instalator. S-a rezolvat si asta.
Prin vara lui 2009 m-am trezit intr-o noapte intr-un cosmar: picatura chinezeasca. In peretele dintre baie si hol se auzea picurand ceva. Cam de 6 ori/minut. Suficient cat sa-mi vina sa-mi iau campii. A doua zi, o pata cat china pe peretele de deasupra wc-ului si pe-o bucatica  de tavan. Chemat iar instalatorul, verificat in perete, “pe coloana”, batut la usa vecinului. Pana la urma, i-a spart lui in casa, nu mie, ca la el era spartura in teava.
In noiembrie 2009, intr-o seara, am auzit pocnituri suspecte in hol. Dupa care, o lumina ciudata. Luase foc panoul electric. De fapt, lua foc din cand in cand, probabil in functie de cat de tare incarcam reteaua. Am rezistat o saptamana. Un nenea de treaba a schimbat panoul cu totul, intr-o sambata.
In primavara asta, cand inca mai era suficient de frig ca sa fac bai luuungi si fierbinti, am observat in timp ce faceam o astfel de baie o pata neagra pe cada, chiar sub robinet. Am pipait prin apa sa vad ce e, si am descoperit ca nu e: lipsea din cada o bucata cat buricul degetului meu mare. Parca se topise, pur si simplu.  Acum e inlocuita si cada (nu povestesc despre spartul zidului cu barosul ca sa scoata cada cea veche, despre praf, despre sisteme de sustinere ca sa nu se rupa cada sub careva).
Intr-o noapte, luna trecuta, m-am dus la bucatarie sa beau apa. Era plin de apa pe jos, pana in hol. Refula teava, acolo unde intra in “coloana” comuna. Am strans apa de pe jos, am pus un lighean sub racordul cu pricina, m-am culcat. A doua zi, joi dimineata, la 5, am auzit apa bufnind in lighean. Alearga pe scari, ia de la avizier numarul instalatorului, suna cu rusine la 5 jumate dimineata. “Stati linistita, trimit eu un baiat”.
A venit baiatu’. Un nene, cu copil de liceu care-l ajuta.  A “bagat sarpele”, a mesterit ceva la subsol, m-a informat ca se formase un dop “pe coloana”, ca un vecin de mai sus are masina de spalat in bucatarie si apa cu detergent se opreste in dopul ala si refuleaza la mine in casa, dar ca l-a rezolvat. O suta de lei si gata.
Pe la 9, cand sa ies din casa, bufneste din nou.  Ridica-ti pantalonii cei noi, sa nu se ude, pune ligheanu, da cu mopu’, suna instalatoru’. Vine iar. Baga iar sarpele.  Se intoarce de la subsol plin de unsoare neagra, ca petrolul. Zici c-a forat in Vestul Salbatic. Gata, de data asta puteti sta linistita. Nu stau. raman acasa, nu mai plec, sa pazesc teava.
Teava, cuminte. Si joi, si vineri, si sambata. Sambata ma culc tarziu, dupa o zi de curatenie/cumparaturi/bucatarit. Adorm cu greu, pe la 3. La sapte ma trezeste sunetul de apa care curge in valuri. Curgea in cascada din chiuveta din bucatarie, pe hol, in sufragerie. Din nou, vecinul cu masina de spalat!  Toata apa evacuata de masina lui de spalat, la mine in casa. Fugi pe scari in jos sa afli pe unde mai e cheia de la subsol. Fugi pe scari in sus, 3 etaje, sa afli ca la apartamentul 1xx nu raspunde nimeni. Ia-o din nou in jos pana la 8x. Poftim cheia, dar noi nu stim sa umblam la subsol, mergeti la 7x. Alerg iar, in pijama si cu papucii uzi, alunec pe scari, ma redresez. Vine un vecin de treaba (care ma salvase si anul trecut, cand cu apometrul de apa calda), inchide apa la subsol. Instalatorul blocului nu raspunde la telefon. Deloc.  Nici proprietarii nu raspund, au telefoanele inchise. Lumea doarme, e duminica dimineata la 7, doar. Noroc c-am salvat numarul “baiatului” care “rezolvase” de doua ori, joi. Sun la el, ma asigura ca vine, desi e la vreo 20 de minute distanta. Plang si strang apa de pe jos, cu prosopul, ca mopul e prea mic pentru dezastru. Apare si nenea instalatorul, insotit tot de fiu-su’. De data asta sustine ca a bagat o teava “pe coloana”, pana pe la etajul doi, si ca gata, s-a rezolvat. Desigur, si joi s-a rezolvat.
Au trecut 2 saptamani de-atunci. Nu dorm bine noaptea, aud mereu apa curgand (chiar curge, in peretele de la baie, in cel de la bucatarie, am peretii subtiri, se pare).
In seara asta, in timp ce spalam vasele, am simtit iar apa pe picioare. S-a rupt furtunul ala de plastic de sub chiuveta, care duce apa de la mine in “coloana” aia care ma scoate din minti.
Nu mai pot. Caut un popa, specializat in instalatii. Stiti vreunu’?
In curand se implinesc 2 ani de cand locuiesc unde locuiesc.
Cu putin inainte de 1 noiembrie 2008 am primit cheile de la proprietari. Era intr-o duminica dimineata cand am adus primul transport de haine aici. La pranz mi-a batut la usa veterinarul de la parter (eu stau la unu): auzise pasi si venise sa se planga ca-i este ud tavanul in zona unde e cada din baia mea. Doar ca eu inca nu apucasem sa deschid vreun robinet! Dupa-amiaza a venit proprietarul cu un instalator si au rezolvat problema.
Pe 2 ianuarie 2009 m-am intors de-acasa, cu bagaje si pachete, dupa vacanta de iarna. Singura, noaptea. Am deschis robinetul de apa calda in bucatarie si a explodat teava de apa calda sub chiuveta, la apometru. La miezul noptii, pe 2 ianuarie, ma repet! Alearga pe scari in jos sa notezi la ce apartament e cheia de la subsol; alearga pe scari in sus sa ceri cheia. Suna un instalator. S-a rezolvat si asta.
Prin vara lui 2009 m-am trezit intr-o noapte intr-un cosmar: picatura chinezeasca. In peretele dintre baie si hol se auzea picurand ceva. Cam de 6 ori/minut. Suficient cat sa-mi vina sa-mi iau campii. A doua zi, o pata cat china pe peretele de deasupra wc-ului si pe-o bucatica  de tavan. Chemat iar instalatorul, verificat in perete, “pe coloana”, batut la usa vecinului. Pana la urma, i-a spart lui in casa, nu mie, ca la el era spartura in teava.
In noiembrie 2009, intr-o seara, am auzit pocnituri suspecte in hol. Dupa care, o lumina ciudata. Luase foc panoul electric. De fapt, lua foc din cand in cand, probabil in functie de cat de tare incarcam reteaua. Am rezistat o saptamana. Un nenea de treaba a schimbat panoul cu totul, intr-o sambata.
In primavara asta, cand inca mai era suficient de frig ca sa fac bai luuungi si fierbinti, am observat in timp ce faceam o astfel de baie o pata neagra pe cada, chiar sub robinet. Am pipait prin apa sa vad ce e, si am descoperit ca nu e: lipsea din cada o bucata cat buricul degetului meu mare. Parca se topise, pur si simplu.  Acum e inlocuita si cada (nu povestesc despre spartul zidului cu barosul ca sa scoata cada cea veche, despre praf, despre sisteme de sustinere ca sa nu se rupa cada sub careva).
Intr-o noapte, luna trecuta, m-am dus la bucatarie sa beau apa. Era plin de apa pe jos, pana in hol. Refula teava, acolo unde intra in “coloana” comuna. Am strans apa de pe jos, am pus un lighean sub racordul cu pricina, m-am culcat. A doua zi, joi dimineata, la 5, am auzit apa bufnind in lighean. Alearga pe scari, ia de la avizier numarul instalatorului, suna cu rusine la 5 jumate dimineata. “Stati linistita, trimit eu un baiat”.
A venit baiatu’. Un nene, cu copil de liceu care-l ajuta.  A “bagat sarpele”, a mesterit ceva la subsol, m-a informat ca se formase un dop “pe coloana”, ca un vecin de mai sus are masina de spalat in bucatarie si apa cu detergent se opreste in dopul ala si refuleaza la mine in casa, dar ca l-a rezolvat. O suta de lei si gata.
Pe la 9, cand sa ies din casa, bufneste din nou.  Ridica-ti pantalonii cei noi, sa nu se ude, pune ligheanu, da cu mopu’, suna instalatoru’. Vine iar. Baga iar sarpele.  Se intoarce de la subsol plin de unsoare neagra, ca petrolul. Zici c-a forat in Vestul Salbatic. Gata, de data asta puteti sta linistita. Nu stau. raman acasa, nu mai plec, sa pazesc teava.
Teava, cuminte. Si joi, si vineri, si sambata. Sambata ma culc tarziu, dupa o zi de curatenie/cumparaturi/bucatarit. Adorm cu greu, pe la 3. La sapte ma trezeste sunetul de apa care curge in valuri. Curgea in cascada din chiuveta din bucatarie, pe hol, in sufragerie. Din nou, vecinul cu masina de spalat!  Toata apa evacuata de masina lui de spalat, la mine in casa. Fugi pe scari in jos sa afli pe unde mai e cheia de la subsol. Fugi pe scari in sus, 3 etaje, sa afli ca la apartamentul 1xx nu raspunde nimeni. Ia-o din nou in jos pana la 8x. Poftim cheia, dar noi nu stim sa umblam la subsol, mergeti la 7x. Alerg iar, in pijama si cu papucii uzi, alunec pe scari, ma redresez. Vine un vecin de treaba (care ma salvase si anul trecut, cand cu apometrul de apa calda), inchide apa la subsol. Instalatorul blocului nu raspunde la telefon. Deloc.  Nici proprietarii nu raspund, au telefoanele inchise. Lumea doarme, e duminica dimineata la 7, doar. Noroc c-am salvat numarul “baiatului” care “rezolvase” de doua ori, joi. Sun la el, ma asigura ca vine, desi e la vreo 20 de minute distanta. Plang si strang apa de pe jos, cu prosopul, ca mopul e prea mic pentru dezastru. Apare si nenea instalatorul, insotit tot de fiu-su’. De data asta sustine ca a bagat o teava “pe coloana”, pana pe la etajul doi, si ca gata, s-a rezolvat. Desigur, si joi s-a rezolvat.
Au trecut 2 saptamani de-atunci. Nu dorm bine noaptea, aud mereu apa curgand (chiar curge, in peretele de la baie, in cel de la bucatarie, am peretii subtiri, se pare).
In seara asta, in timp ce spalam vasele, am simtit iar apa pe picioare. S-a rupt furtunul ala de plastic de sub chiuveta, care duce apa de la mine in “coloana” aia care ma scoate din minti.
Nu mai pot. Caut un popa, specializat in instalatii. Stiti vreunu’?

Sa ne auto-bagam in somaj

marți, 10 august 2010
Deci, eu sunt PFA. De doi ani jumate crap de mandrie cum m-am facut eu freelancer, am clientii mei, sunt pionier pe piata de consultanta, fac chestii mishto si, cu cat o s-o duc eu mai bine, o s-o duca si tara asta mai bine.
Iaca vine guveru’  Boc si decide ca sunt prezumat infractoare. Ca sigur evit sa platesc taxe ca angajat daca m-am facut PFA, mai ales daca am optat, asa cum scria in lege si era cat se poate de legal, pentru varianta “imi desfasor activitatea la domiciliul clientului”. Sau daca contribui doar cu activitatea intelectuala si nu pun la bataie si ceva material pentru asta (sa tii interviuri si sa selectezi oameni folosindu-ti doar mintea, ce uluitor!), e clar, am o activitate dependenta si trebuie sa platesc aceleasi contributii ca un salariat.
Buun, platesc contributii. La somaj, de exemplu. Si clientii mei vor trebui sa plateasca si ei contributii pentru mine, ca si cum m-ar fi angajat. Si ei contribuie pentru “somajul” meu.
Ce nu inteleg eu este: de ce platesc niste contributii, daca nu primesc nimic in schimb? Daca imi pierd clientii, ma disponibilizez singura? Ma “bag in somaj”?  Si dupa ce statu’ imi da somaj, cum dovedesc ca am incercat sa ma angajez din nou, ca sa nu traiesc pe banii statului? Trimit oferte si dovedesc ca n-am primit raspuns? Porcaria de ordonanta nu zice nimic despre asta.
Evident, n-o sa iau somaj. Si atunci, de ce platesc contributia la somaj? De ce o plateste si clientul meu? Si cat de just este ca, la contributii/obligatii egale, drepturile corelative sa fie inegale? Daca as fi angajata, as avea drpetul la somaj; daca sunt freelancer, platesc, dar nu primesc nimic.
La fel si in cazul contributiilor la asigurarile de sanatate. Da, am acces la medicul de familie si la spital. Dar, daca ma imbolnavesc, primesc concediu medical? Imi iau concediu medical de la mine insami? Ca in contractele cu clientii nu am prevazut nici dreptul la concediu de odihna, nici la concediu medical, ca sunt contracte comerciale clasice, prestez serviciul primesc banii, punct. Pe clientii mei nu-i intereseaza daca sunt in concediu sau nu, daca muncesc noaptea sau ziua, ce conteaza e serviciul final la standardul agreat prin contract.
Eu i-as acuza de discriminare. Cetatenii romani in situatii egale (platitori de contributii la somaj) nu beneficiaza de drepturi egale. Statul e haiduc cu unii si muma cu altii.
Sa-l ia naiba, zic.

Deci, eu sunt PFA. De doi ani jumate crap de mandrie cum m-am facut eu freelancer, am clientii mei, sunt pionier pe piata de consultanta, fac chestii mishto si, cu cat o s-o duc eu mai bine, o s-o duca si tara asta mai bine.

Iaca vine guveru’  Boc si decide ca sunt prezumat infractoare. Ca sigur evit sa platesc taxe ca angajat daca m-am facut PFA, mai ales daca am optat, asa cum scria in lege si era cat se poate de legal, pentru varianta “imi desfasor activitatea la domiciliul clientului”. Sau daca contribui doar cu activitatea intelectuala si nu pun la bataie si ceva material pentru asta (sa tii interviuri si sa selectezi oameni folosindu-ti doar mintea, ce uluitor!), e clar, am o activitate dependenta si trebuie sa platesc aceleasi contributii ca un salariat.

Buun, platesc contributii. La somaj, de exemplu. Si clientii mei vor trebui sa plateasca si ei contributii pentru mine, ca si cum m-ar fi angajat. Si ei contribuie pentru “somajul” meu.

Ce nu inteleg eu este: de ce platesc niste contributii, daca nu primesc nimic in schimb? Daca imi pierd clientii, ma disponibilizez singura? Ma “bag in somaj”?  Si dupa ce statu’ imi da somaj, cum dovedesc ca am incercat sa ma angajez din nou, ca sa nu traiesc pe banii statului? Trimit oferte si dovedesc ca n-am primit raspuns? Porcaria de ordonanta nu zice nimic despre asta.

Evident, n-o sa iau somaj. Si atunci, de ce platesc contributia la somaj? De ce o plateste si clientul meu? Si cat de just este ca, la contributii/obligatii egale, drepturile corelative sa fie inegale? Daca as fi angajata, as avea drpetul la somaj; daca sunt freelancer, platesc, dar nu primesc nimic.

La fel si in cazul contributiilor la asigurarile de sanatate. Da, am acces la medicul de familie si la spital. Dar, daca ma imbolnavesc, primesc concediu medical? Imi iau concediu medical de la mine insami? Ca in contractele cu clientii nu am prevazut nici dreptul la concediu de odihna, nici la concediu medical, ca sunt contracte comerciale clasice, prestez serviciul primesc banii, punct. Pe clientii mei nu-i intereseaza daca sunt in concediu sau nu, daca muncesc noaptea sau ziua, ce conteaza e serviciul final la standardul agreat prin contract.

Eu i-as acuza de discriminare. Cetatenii romani in situatii egale (platitori de contributii la somaj) nu beneficiaza de drepturi egale. Statul e haiduc cu unii si muma cu altii.

Sa-l ia naiba, zic.

Super-oferta de tara: munca pe spaga

marți, 10 august 2010
Citat dintr-o porcarie de articol din Curentul, care incearca sa minimizeze efectele exodului de medici buni in strainatate:
În realitate, lucrurile nu stau tocmai aşa precum le prezintă preşedintele CMR. „Din spitalele romåneşti nu vor pleca niciodată medicii buni, mai ales cei de pe partea de chirurgie, cardiovascular, ortopedie, neurochirurgie, unde, lunar, un specialist, cu 10-12 operaţii, patru gărzi şi şpagă, cåştigă chiar şi 100-120 de milioane de lei vechi. Medicii cu vårste de peste 40 de ani, care şi-au făcut un nume şi familie în ţară, nu mai pleacă în străinătate. Aşa cum nu pleacă nici doctorii tineri dispuşi să trăiască cu puţini bani, dar să-şi facă meseria bine şi să-şi facă un nume“, au declarat pentru „Curentul“ surse autorizate din cadrul Ministerului Sănătăţii (MS). Aceleaşi surse au precizat că “medicii care pleacă au pånă în 40 de ani, nu sunt cunoscuţi, nu au acces la şpagă şi nu vor să profeseze în spitale mici sau în mediul rural.”
Mai multe, aici .
Dupa cum se vede, accesul la spaga face parte din oferta salariala a sistemului sanitar romanesc. E o forma de “reward and recognition” institutionalizata, vad ca sursele autorizate din Ministerul Sanatatii enumera spagile pe lista de “atractii de tara” care ar trebui sa ii mentina pe doctori in sistem; numai incompetentii, aia tineri si neversati inca, nu sunt in stare sa aiba acces la aceasta minunata forma de recompensare a performantei, asa ca n-au decat sa plece, Ministerul nu-i regreta.
Maine poimaine o sa auzim aceleasi surse autorizate spunand ca din salariile medicilor s-ar putea taia chiar jumatate, ca oricum, le raman spagile!
Halal!

Citat dintr-o porcarie de articol din Curentul, care incearca sa minimizeze efectele exodului de medici buni in strainatate:

În realitate, lucrurile nu stau tocmai aşa precum le prezintă preşedintele CMR. „Din spitalele romåneşti nu vor pleca niciodată medicii buni, mai ales cei de pe partea de chirurgie, cardiovascular, ortopedie, neurochirurgie, unde, lunar, un specialist, cu 10-12 operaţii, patru gărzi şi şpagă, cåştigă chiar şi 100-120 de milioane de lei vechi. Medicii cu vårste de peste 40 de ani, care şi-au făcut un nume şi familie în ţară, nu mai pleacă în străinătate. Aşa cum nu pleacă nici doctorii tineri dispuşi să trăiască cu puţini bani, dar să-şi facă meseria bine şi să-şi facă un nume“, au declarat pentru „Curentul“ surse autorizate din cadrul Ministerului Sănătăţii (MS). Aceleaşi surse au precizat că “medicii care pleacă au pånă în 40 de ani, nu sunt cunoscuţi, nu au acces la şpagă şi nu vor să profeseze în spitale mici sau în mediul rural.”

Mai multe, aici.

Dupa cum se vede, accesul la spaga face parte din oferta salariala a sistemului sanitar romanesc. E o forma de “reward and recognition” institutionalizata, vad ca sursele autorizate din Ministerul Sanatatii enumera spagile pe lista de “atractii de tara” care ar trebui sa ii mentina pe doctori in sistem; numai incompetentii, aia tineri si neversati inca, nu sunt in stare sa aiba acces la aceasta minunata forma de recompensare a performantei, asa ca n-au decat sa plece, Ministerul nu-i regreta.

Maine poimaine o sa auzim aceleasi surse autorizate spunand ca din salariile medicilor s-ar putea taia chiar jumatate, ca oricum, le raman spagile!

Halal!

suntem desteeeepti!

vineri, 16 iulie 2010
Daca-ti iei pensia pe card, esti prezumat a fi infractor. Daca esti invalid, stai dreacu’ acasa, ce te plimbi prin lume?
http://www.mytex.ro/prima-pagina/ilegalitate-invalizi-in-romania-buni-de-munca-in-strainatate_259647.php
1. Nu stiam ca, o data cu pensia de invaliditate, se prezuma ca dispare, impreuna cu capacitatea de munca, si dreptul la libera circulatie.
2. Nu stiam ca, daca-ti primesti pensia pe card, esti prezumat a fi evazionsit, infractor, potential “nesimtit”.
Iata cum, in fiecare zi, are grija guvernul Boc sa fiu mai desteapta ca luna trecuta.

Daca-ti iei pensia pe card, esti prezumat a fi infractor. Daca esti invalid, stai dreacu’ acasa, ce te plimbi prin lume?

1. Nu stiam ca, o data cu pensia de invaliditate, se prezuma ca dispare, impreuna cu capacitatea de munca, si dreptul la libera circulatie.

2. Nu stiam ca, daca-ti primesti pensia pe card, esti prezumat a fi evazionsit, infractor, potential “nesimtit”.

Iata cum, in fiecare zi, are grija guvernul Boc sa fiu mai desteapta ca luna trecuta.

Urasc guvernul Boc si fiscul roman si tara asta fara-de-lege si fara bun simt si pe prostii care executa ce le cer alti prosti

vineri, 16 iulie 2010
Daca nu te poti misca sau daca nu vezi pe unde mergi sau daca nu poti inghiti decat hrana lichida, mori!
Ca noi n-avem bani sa-ti platim pe unu’ sa te ajute sa mergi la baie sau sa te urci in pat. Avem bani de placute indicatoare 3D.
http://semper-excelsius.ro/2010/07/primariile-concediaza-asistentii-personali/

Daca nu te poti misca sau daca nu vezi pe unde mergi sau daca nu poti inghiti decat hrana lichida, mori!

Ca noi n-avem bani sa-ti platim pe unu’ sa te ajute sa mergi la baie sau sa te urci in pat. Avem bani de placute indicatoare 3D.

http://semper-excelsius.ro/2010/07/primariile-concediaza-asistentii-personali/