Articolele din categoria ‘Restaurante’

Tagliata di Filetto con Rucola e Parmigiano

vineri, 17 august 2007
La Trattoria Verdi (Emanoil Porumbaru  9), mancarea asta o gasiti printre salate. File de vitel, rucola si parmezan. Fileul vine sub forma de fasiute aproape transparente de carne frageda de vitel, “trase” rapid la tigaie, servite in sosul in care-au fost prajite cu parmezan, rucola, piper proaspat macinat si lamaie.  Pe care dac-o storci peste amestecul mentionat mai sus, iese cevade pomenit la dusmani cand vrei sa-i faci sa sufere de neputinta. Serios, incercati.
A doua oara am vrut sa-ncerc felul asta de mancare la o terasa obscura,  La misto, situata pe undeva pe langa Cuba (care se afla in renovare si am fost nevoiti sa alegem prima chestie din vecinatate). Intre timp, s-au mutat in Tineretului si au scos felul asta din meniu. Bine, mancarea se numea putin altfel, dar ingredinetele erau aceleasi, asa ca m-am aruncat, plina de pofte, sa comand.  Am primit destul de rapid o farfurie cu o bucata de carne acoperita cu un maldar (e-fec-tiv!) de parmezan si frunze de rucola.  Bucata de carne era intreaga, cat o friptura sanatoasa in sange, barbatoasa, ca pentru un tractorist flamand.  Am aflat imediat ce-am taiat din ea de ce: nu era nici pe departe file de vitel, ci o halca enorma de ceafa de porc la gratar.  Nu si-au cerut scuze. N-am insistat, eram invitata impreuna cu toata echipa la aniversarea sefului nostru, numai un scandal mic lipsea.
Cei de la Eden (Balcesti 9) macar sunt onesti, n-au pretentii: in meniu se afla o mancare similara, dar care in loc de rucola e servita cu frunze de salata verde. Am cerut rucola si am primit rucola. Preventiv, domnisoara m-a anuntat ca s-ar putea sa coste putin mai mult; n-am protestat, dar nici n-a costat mai mult.  Carnea nu s-a topit in gura ca la Verdi, a fost mai degraba crocanta, dar nici pretul nu m-a facut sa ma astept la mai mult. Cand ti-e foame, face toti banii.  Am incercat de 3 ori pana acum, personalul ne sufla si-n bors numa’ sa ne simtim bine. Ptiu, sa nu-i deochi!
Azi m-am enervat. Cred ca v-ati dat seama deja ca de asta scriu. Am decis azi sa ne facem de cap in pauza de pranz, asa ca ne-am imbarcat toata echipa si-am iesit sa luam masa “in oras”. Noi lucram in Pipera, “in oras”-ul asta inseamna pentru noi de fapt in afara orasului. Am nimerit, fara sa planuim, la Trattoria Il Calcio Pipera (Erou Iancu Nicolae 12-26).  Ne-a iesit in cale, am intrat, ne-am instalat, toata lumea a comandat salate, eu voiam Filetto gorgonzola e noci.  Ar fi durat cam mult prepararea. Bine. Atunci, Straccetti di filetto con rucola e parmigiano. Va amintiti ce v-am spus, mancarea asta, bine facuta, e de povestit dusmanilor ca sa moara de neputinta.
Asa am murit eu, stiind ce-as fi putut manca, atunci cand am vazut c-am primit, de fapt, carne de vitel (buna, tre’ sa recunosc) cu trei bucatele (trii ciri, s-ar zice la mine acasa) de parmezan si multe-multe feliute de rosii. WTF.
“Stiti, nu mai aveam rucola. De fapt, aveam, da’ era urata. Adica, era galbena si n-am vrut sa v-o aduc asa.”
Ex-cep-tio-nal, doamna Rodica!
Pai si de ce nu mi-ai spus de la inceput, poate alegeam altceva, ca vita cu branza si rosii pot manca si-acasa! Si nu ma costa 30 de lei!!!
La Trattoria Verdi (Emanoil Porumbaru  9), mancarea asta o gasiti printre salate. File de vitel, rucola si parmezan. Fileul vine sub forma de fasiute aproape transparente de carne frageda de vitel, “trase” rapid la tigaie, servite in sosul in care-au fost prajite cu parmezan, rucola, piper proaspat macinat si lamaie.  Pe care dac-o storci peste amestecul mentionat mai sus, iese cevade pomenit la dusmani cand vrei sa-i faci sa sufere de neputinta. Serios, incercati.
A doua oara am vrut sa-ncerc felul asta de mancare la o terasa obscura,  La misto, situata pe undeva pe langa Cuba (care se afla in renovare si am fost nevoiti sa alegem prima chestie din vecinatate). Intre timp, s-au mutat in Tineretului si au scos felul asta din meniu. Bine, mancarea se numea putin altfel, dar ingredinetele erau aceleasi, asa ca m-am aruncat, plina de pofte, sa comand.  Am primit destul de rapid o farfurie cu o bucata de carne acoperita cu un maldar (e-fec-tiv!) de parmezan si frunze de rucola.  Bucata de carne era intreaga, cat o friptura sanatoasa in sange, barbatoasa, ca pentru un tractorist flamand.  Am aflat imediat ce-am taiat din ea de ce: nu era nici pe departe file de vitel, ci o halca enorma de ceafa de porc la gratar.  Nu si-au cerut scuze. N-am insistat, eram invitata impreuna cu toata echipa la aniversarea sefului nostru, numai un scandal mic lipsea.
Cei de la Eden (Balcesti 9) macar sunt onesti, n-au pretentii: in meniu se afla o mancare similara, dar care in loc de rucola e servita cu frunze de salata verde. Am cerut rucola si am primit rucola. Preventiv, domnisoara m-a anuntat ca s-ar putea sa coste putin mai mult; n-am protestat, dar nici n-a costat mai mult.  Carnea nu s-a topit in gura ca la Verdi, a fost mai degraba crocanta, dar nici pretul nu m-a facut sa ma astept la mai mult. Cand ti-e foame, face toti banii.  Am incercat de 3 ori pana acum, personalul ne sufla si-n bors numa’ sa ne simtim bine. Ptiu, sa nu-i deochi!
Azi m-am enervat. Cred ca v-ati dat seama deja ca de asta scriu. Am decis azi sa ne facem de cap in pauza de pranz, asa ca ne-am imbarcat toata echipa si-am iesit sa luam masa “in oras”. Noi lucram in Pipera, “in oras”-ul asta inseamna pentru noi de fapt in afara orasului. Am nimerit, fara sa planuim, la Trattoria Il Calcio Pipera (Erou Iancu Nicolae 12-26).  Ne-a iesit in cale, am intrat, ne-am instalat, toata lumea a comandat salate, eu voiam Filetto gorgonzola e noci.  Ar fi durat cam mult prepararea. Bine. Atunci, Straccetti di filetto con rucola e parmigiano. Va amintiti ce v-am spus, mancarea asta, bine facuta, e de povestit dusmanilor ca sa moara de neputinta.
Asa am murit eu, stiind ce-as fi putut manca, atunci cand am vazut c-am primit, de fapt, carne de vitel (buna, tre’ sa recunosc) cu trei bucatele (trii ciri, s-ar zice la mine acasa) de parmezan si multe-multe feliute de rosii. WTF.
“Stiti, nu mai aveam rucola. De fapt, aveam, da’ era urata. Adica, era galbena si n-am vrut sa v-o aduc asa.”
Ex-cep-tio-nal, doamna Rodica!
Pai si de ce nu mi-ai spus de la inceput, poate alegeam altceva, ca vita cu branza si rosii pot manca si-acasa! Si nu ma costa 30 de lei!!!

St. George, strada Franceza

joi, 9 august 2007
Pot numara pe degetele de la o mana acele cateva chestii la care pot spune cu mana pe inima ca ma pricep realmente.
Nu le mentionez pe primele 4, ca o sa ziceti ca ma laud; o zic numai pe a cincea, pentru care puteti primi cel putin 30 de referinte, daca nu ma credeti.  Ma pricep sa nu-mi convina. Carcotesc. Nu-mi place chiar orice. Sunt rea, sunt frustranta, sunt cumplita cand e vorba de gasit nod in papura, de emis ironii taioase, de criticat ce nu e bine.
Cu toate astea, restaurantul St.George (Str. Franceza nr. 44) mi-a placut, prima data. Poate si din cauza companiei incantatoare in care ma aflam in acea seara, poate si din cauza paharului de palinca servit din partea casei pana ne-am hotarat, dar supa de gaina cu taitei pe care am comandat-o mi s-a parut mai buna decat daca mi-as fi gatit-o eu, mie, intr-o trista si goala seara de duminica, ca sa uit ca a doua zi e luni. M-a invaluit, calda si parfumata si casnica si materna, si mi-a facut bine.  E drept ca nu aveau ce voiam eu, tocana de oaie in sos de vin rosu, dar n-am carcotit.
A doua oara, la fel. Intr-o dupa-amiaza torida de vara, am intrat c-o prietena, sa ne racorim. Nici de data asta n-a lipsit palinca, plus paine proaspata de casa si doua creme, una de branza si una de ficat, delicioase. Nu aveau nici acum tocana de oaie, asa ca am nimerit peste o portie de camembert cu mere si afine. De vis, nu zic nimic mai mult ca ma ia cu pofte. M-au facut de mi-am luat si eu acasa afine, sa-ncerc.
A treia oara, aseara, m-am dus cu alta prietena, sa ii fac seara buna inainte de prima zi de serviciu, dupa concediu.  Ea a comandat pui cu piersici si sos de  lamaie, eu, camembert cu afine si mere. Incepusem deja sa salivez cand am comandat, asa ca am uitat sa ma supar ca lipseau palinca si painea proaspata de datile trecute. Nu m-am mirat nici ca eram doar noi doua si un cuplu de batranei: poate din cauza ca strada Franceza e intr-o stare jalnica si nimeni nu se mai aventureaza. Mereu a fost liber in acest restaurant, mi-am spus. Cu atat mai bine, mai multa intimitate si mai multa atentie la servire.  Desigur.
Am primit: ea, pui cu piersici si lamaie, eu, 3 bucati de branza pane, o frunza de salata verde pe care o jumatate de rosie murise feliata, si o felie de lamaie.
- Ce este aceasta?
- Comanda Dumneavoastra.
- Eu am comandat Camembert cu mere si afine.
- Da, stiti, acum asa o preparam.
-  !!??!!! Nu mi-ati spus asta atunci cand v-am cerut camembert cu mere si afine.
Am venit aici special pentru felul acesta de mancare, si am primit branza cu o jumatate de rosie si o felie de lamaie.
- Pot sa va aduc altceva?
- Ce i-ati adus si ei, multumesc.
Am primit si eu o portie de pui cu piersici; sosul nu prea era de lamaie, ci parea sa fie o portie de smantana pusa in graba peste  pui, dar macar carnea a fost frageda si mi-a potolit foamea.
La final, pe nota de plata se lafaiau: portia ei de pui cu piersici (16,03 Ron, sau asa ceva), si portia mea de Camembert (18.65 Ron sau asa ceva, cu aproape 30 000 de lei vechi mai scumpa decat puiul).  Dar eu mancasem tot pui, fiindca refuzasem branza!  Iar ceea ce-mi servisera ei, adica jumatatea de rosie si felia de lamaie langa 3 bucati de branza, nu era felul de mancare descris in meniu si taxat cu 18, 65 Ron.  In plus, am platit si painea (pe care n-o
comandasem si din care nici nu mancaseram).
Ziceti si voi daca nu ma pricep sa nu-mi convina.
Pot numara pe degetele de la o mana acele cateva chestii la care pot spune cu mana pe inima ca ma pricep realmente.
Nu le mentionez pe primele 4, ca o sa ziceti ca ma laud; o zic numai pe a cincea, pentru care puteti primi cel putin 30 de referinte, daca nu ma credeti.  Ma pricep sa nu-mi convina. Carcotesc. Nu-mi place chiar orice. Sunt rea, sunt frustranta, sunt cumplita cand e vorba de gasit nod in papura, de emis ironii taioase, de criticat ce nu e bine.
Cu toate astea, restaurantul St.George (Str. Franceza nr. 44) mi-a placut, prima data. Poate si din cauza companiei incantatoare in care ma aflam in acea seara, poate si din cauza paharului de palinca servit din partea casei pana ne-am hotarat, dar supa de gaina cu taitei pe care am comandat-o mi s-a parut mai buna decat daca mi-as fi gatit-o eu, mie, intr-o trista si goala seara de duminica, ca sa uit ca a doua zi e luni. M-a invaluit, calda si parfumata si casnica si materna, si mi-a facut bine.  E drept ca nu aveau ce voiam eu, tocana de oaie in sos de vin rosu, dar n-am carcotit.
A doua oara, la fel. Intr-o dupa-amiaza torida de vara, am intrat c-o prietena, sa ne racorim. Nici de data asta n-a lipsit palinca, plus paine proaspata de casa si doua creme, una de branza si una de ficat, delicioase. Nu aveau nici acum tocana de oaie, asa ca am nimerit peste o portie de camembert cu mere si afine. De vis, nu zic nimic mai mult ca ma ia cu pofte. M-au facut de mi-am luat si eu acasa afine, sa-ncerc.
A treia oara, aseara, m-am dus cu alta prietena, sa ii fac seara buna inainte de prima zi de serviciu, dupa concediu.  Ea a comandat pui cu piersici si sos de  lamaie, eu, camembert cu afine si mere. Incepusem deja sa salivez cand am comandat, asa ca am uitat sa ma supar ca lipseau palinca si painea proaspata de datile trecute. Nu m-am mirat nici ca eram doar noi doua si un cuplu de batranei: poate din cauza ca strada Franceza e intr-o stare jalnica si nimeni nu se mai aventureaza. Mereu a fost liber in acest restaurant, mi-am spus. Cu atat mai bine, mai multa intimitate si mai multa atentie la servire.  Desigur.
Am primit: ea, pui cu piersici si lamaie, eu, 3 bucati de branza pane, o frunza de salata verde pe care o jumatate de rosie murise feliata, si o felie de lamaie.
- Ce este aceasta?
- Comanda Dumneavoastra.
- Eu am comandat Camembert cu mere si afine.
- Da, stiti, acum asa o preparam.
-  !!??!!! Nu mi-ati spus asta atunci cand v-am cerut camembert cu mere si afine.
Am venit aici special pentru felul acesta de mancare, si am primit branza cu o jumatate de rosie si o felie de lamaie.
- Pot sa va aduc altceva?
- Ce i-ati adus si ei, multumesc.
Am primit si eu o portie de pui cu piersici; sosul nu prea era de lamaie, ci parea sa fie o portie de smantana pusa in graba peste  pui, dar macar carnea a fost frageda si mi-a potolit foamea.
La final, pe nota de plata se lafaiau: portia ei de pui cu piersici (16,03 Ron, sau asa ceva), si portia mea de Camembert (18.65 Ron sau asa ceva, cu aproape 30 000 de lei vechi mai scumpa decat puiul).  Dar eu mancasem tot pui, fiindca refuzasem branza!  Iar ceea ce-mi servisera ei, adica jumatatea de rosie si felia de lamaie langa 3 bucati de branza, nu era felul de mancare descris in meniu si taxat cu 18, 65 Ron.  In plus, am platit si painea (pe care n-o
comandasem si din care nici nu mancaseram).
Ziceti si voi daca nu ma pricep sa nu-mi convina.