S-a chinuit Cezara 3 ani sa ma invete sa am rabdare.
A trebuit sa ma apuc de framantat cozonac din 15 oua si 300 de grame de unt la un kil de faina, ca sa ma prind ce inseamna rabdarea.
Cozonac
joi, 19 aprilie 2012Cuvintele bunicii, ca sa nu le uit
joi, 12 aprilie 2012
Husca – Inainte de Paste bunica amesteca sare cu apa si-o punea intr-un pahar, si-o lasa undeva la cald pana se evapora toata apa. Rasturna apoi blocul de sare obtinut, in forma de trunchi de con, si asa obtinea “husca”, un bloc compact si alb-stralucitor de sare, cu semnificatii magice, care nu putea lipsi din cosul care se duce la sfintit in dimineata Invierii.
Dictionarul spune ca husca e un bloc de sare obtinut prin evaporarea apei provenita din izvoarele termale sarate.
A achipui – Cand cauta ceva pe sub pat, sau pe-un dulap prea inalt, sau pe un raft din sifonier pe sub maldarele de albituri, bunica “achipuia”.
Dictionarul spune ca “a achipui” inseamna “a cauta pe dibuite”.
Un vers al cuiva zice “buzele sa ti le-achipui”.
Mie mi-e dor de bunica, de Pastele magic, de spalatul cu ou rosu si banuti de argint si de cacaoa cu lapte din dimineata de Paste, de la inceputul meselor in familie, cand ne-adunam toti 20: 2 bunici, 4 copii + ginerii si nora, si noi, cei 10 nepoti aiuriti.
Umor involuntar
vineri, 21 octombrie 2011XX, beneficiara cu dificultati de invatare:
“XX: – Eu ma cam plictisesc acasa!
Eu: – pai…ajuta-i pe parinti la treaba!
Ea: – Daaaaa, cand ma plictisesc, merg cu tata la el la serviciu!
Eu – Da? Si ce lucreaza tatal tau?
Ea: – Este asistentul meu personal! Eu stau cu el, el sta cu mine!”
Grozav serviciu 
ce ma infurie in Bucuresti
vineri, 21 octombrie 2011Ma infurie, dar, cum sa va zic?, cu spume:
- cele patru plasme din pasajul de la Universitate. Cat au costat, cine le-a livrat si montat, de cand nu mai functioneaza (eu zic ca de mai bine de un an) si de ce nu mai functioneaza? De ce am dat bani pe ele?
- scarile rulante din pasajul de la Universitate. De cat timp nu mai funtioneaza (iar intervin si spun: trec zilnic, de doua ori pe zi, pe-acolo, cred ca sunt cel putin 3 luni de cand nu mai functioneaza) si de ce? Cat au costat (sunt recent montate) si de ce am platit pentru ele, daca aproape o treime din an sunt “in revizie?
- vulcanizarile si spalatoriile auto, care functioneaza pe trotuare! Cunoscatorii stiu ca am luat bataie pe un trotuar din Bucuresti, pentru ca nu m-am dat din calea unuia care circula pe trotuar cu masina. Ganditi-va cum ma face sa ma simt cate unul care0si deshide afacerea pe trotuar, care blocheaza trotuarul cu masinile pe care le repara, echilibreaza, verifica, surubaieste, transversal, pe trotuar, peste pista pentru biciclisti, perpendicular pe celelalte masini parcate cu nesimtire tot pe trotuar, fortandu-ma sa o iau pe carosabil ca sa pot trece mai departe. Cand i-a facut afaceristi, ma-sa lor i-a dotat si cu trotuare! (imaginati-va singuri injuratura spusa printre dinti din spatele acestei ultime propozitii.) A se vizita Calea Plevnei numarul 86. Da vis.
- la fel, spalatoriile auto care umplu trotuarele de apa si de spuma, facand trotuarele impracticabile.
- terasele si restaurantele deschise pe trotuar. You name it.
- nesimtitul care are afacere de vandut masini second-hand pe trotuarul stang, in intersectia de la Piata Sudului, cum mergi de la Piata Sudului spre Dristor, pe Vacaresti. 20 de masini cel putin, parcate pe trotuar, cu hartii puse in geamuri, cu oferta de pret si dotarile tehnice. Targ de masini pe trotuarul, in spatiul public neplatit de aceeasi ma-sa, care ar face bine sa si-i primeasca inapoi de unde i-a scos pe afaceristii …..vietii.
Si nu, nu-mi cer scuze pentru limbaj.
Ploua la Dornesti
duminică, 16 octombrie 2011In fiecare an, cand e toamna si ploua si dimineata cand ma trezesc inca e semi-intuneric afara si e frig si n-am nici un chef sa ies din casa, si fiecare inghititura mica de cafea este inca o amanare, o agatare de starea de bine de acasa, care o sa se termine o data cu iesirea in lume, in fiecare an cand e asa retraiesc sentimentul ca am 19 ani si e septembrie si ploua si locuiesc la bunici si fac naveta, iau trenul in fiecare dimineata pana la Radauti, unde sunt invatatoare la Scoala Generala numarul 3 si ma tem de femeia de serviciu si de parintii copiilor de clasa I, iar dupa pranz urmeaza sa le dau drumul copiilor cu 15 minute mai devreme ca sa pot alerga (efectiv, alergam, in fustita si pantofiori si pardesiu si poseta, alergam prin oras) printre balti pana la gara, ca sa nu pierd trenul inapoi spre Dornesti, caci pierderea lui ar fi insemnat sa mai stau in Radauti, pe strazi, prin cofetarii si librarii, pana pe la 4 dupa-amiaza, cand era urmatorul tren. Reuseam de cele mai multe ori sa prind trenul, in jumatate de ora eram din nou in casa bunicilor, in casa era putin racoare, bunica aerisea in fiecare dimineata toata casa si pana la pranz inca se simtea ploaia de afara si inauntru, abia dupa aceea se facea din nou focul in soba si se incalzea; masa de pranz ma astepta, usor racita (bunicii mancau pe la 12, eu eram inca in tren la ora respectiva), dar delicioasa, borsul de sfecla rosie ca al bunicii nu-i reuseste nimanui (s-a suparat pe mine mama odata ca am zis asta, dar nu e nimic legat de cat de buna bucatareasa e ea sau oricine, e legat de faptul ca borsul ala era facut de bunica, cu chestii din gradina ei, smulse atunci din pamant, cu bors umplut chiar de ea, in ulcica de lut, cu crengute din visinul de langa gardul gradinii!), ouale fierte tari, cu mujdei de usturoi, putin unt si mamaliguta nu au mai avut niciodata gustul pe care-l aveau cand le mancam la bunica, si nici tocineii de toamna, din cartofi rosii, mari cat un cap de copil… Mai facea bunica mea varza cu smantana (da, stiu, unii stramba din nas si din stomace, dar nu, nu e asa cum credeti!), supa-crema de conopida si supa crema de secarica (culeasa in vara din lunca, de pe langa fosta topitorie de in) si un lapte-acru bulgaros, gras si dulce, intr-un fel care se potrivea perfect cu painea neagra tinuta in sacosa de panza atarnata in cuier.
Si-n fiecare toamna mi-e dor de bunicul si de intelepciunea si grija lui, cand am plecat de la ei la facultate, spunandu-mi sa am grija cu cine ma imprietenesc si sa nu cumva sa iau vreodata droguri, ca auzise el ca asta e un mare pericol pentru tineri si era iingrijorat ca plec singura in lume, si de bunica dandu-mi de grija sa reusesc in viata, sa invat si sa ajung departe, sa fiu independenta si sa-mi depasesc conditia. Si i-am ascultat, si inca ii ascult, si in fiecare toamna mi-e dor de ei cu lacrimi, fiindca tot toamna era cand i-am vazut ultima data in viata, si-n fiecare dimineata de toamna, cand amestec cu lingurita in ibricul de cafea, ma simt de parca la pranz ar urma sa alerg prin Radauti, prin ploaie, sa prind ultimul tren catre casa…
cine ma mai enerveaza
vineri, 14 octombrie 2011Crina Semciuc. pentru ca joaca roluri de coolerita in filme de cooleri (One step ahead si WebSiteSory, sau noul Liceenii), in toate reclamele in care e nevoie de-o fata draguta (Cosmote, Magura, Danone) si, mai nou, in emisiunile la care ma uit intamplator (Vocea Romaniei, sprijinind o concurenta). Prea e peste tot, ca iaurturile Danone. pe care tocmai de aia nu le cumpar.
ce ma mai enerveaza
vineri, 14 octombrie 2011Abtibildurile cu LoverBoy lipite peste panourile publicitare din statia de troleibuz din fata Casei Studentilor. Nu se pot dezlipi si sunt la fel de invazive si enervante si nepoliticoase si neplatite pe un spatiu care nu le apartine ca afisele pentru concertele de manele lipite in mod similar pe orice spatiu public.
resturile poemului
miercuri, 17 august 2011ce pot sa fac eu cu iubirea restanta?
o reportez
nu ti-am dat-o pe toata la timp, si-acum imi sta-n gat
ca un nod de plans.
imi intep degetele, punand-o in panglica-ncretita de la poalele rochiei la care cos
imi ung palmele cu un topit, intinzand baclavale, presarand
asta fac eu cand imi umplu palmele cu unt si zahar si nuca,
cand torn apa de trandafiri in sirop, si tot mai ramane
iubire restanta,
si-o pulverizez pe rafturi, cand sterg praful sa n-ai alergie
si tot mai ramane
si pana la urma toata casa in care ma invart, goala,
e plina prin colturi de iubirea de tine, ramasa ne-data,
in perioada de solduri.
stiti vreun popa specializat in instalatii?
sâmbătă, 25 septembrie 2010In curand se implinesc 2 ani de cand locuiesc unde locuiesc.
Cu putin inainte de 1 noiembrie 2008 am primit cheile de la proprietari. Era intr-o duminica dimineata cand am adus primul transport de haine aici. La pranz mi-a batut la usa veterinarul de la parter (eu stau la unu): auzise pasi si venise sa se planga ca-i este ud tavanul in zona unde e cada din baia mea. Doar ca eu inca nu apucasem sa deschid vreun robinet! Dupa-amiaza a venit proprietarul cu un instalator si au rezolvat problema.
Pe 2 ianuarie 2009 m-am intors de-acasa, cu bagaje si pachete, dupa vacanta de iarna. Singura, noaptea. Am deschis robinetul de apa calda in bucatarie si a explodat teava de apa calda sub chiuveta, la apometru. La miezul noptii, pe 2 ianuarie, ma repet! Alearga pe scari in jos sa notezi la ce apartament e cheia de la subsol; alearga pe scari in sus sa ceri cheia. Suna un instalator. S-a rezolvat si asta.
Prin vara lui 2009 m-am trezit intr-o noapte intr-un cosmar: picatura chinezeasca. In peretele dintre baie si hol se auzea picurand ceva. Cam de 6 ori/minut. Suficient cat sa-mi vina sa-mi iau campii. A doua zi, o pata cat china pe peretele de deasupra wc-ului si pe-o bucatica de tavan. Chemat iar instalatorul, verificat in perete, “pe coloana”, batut la usa vecinului. Pana la urma, i-a spart lui in casa, nu mie, ca la el era spartura in teava.
In noiembrie 2009, intr-o seara, am auzit pocnituri suspecte in hol. Dupa care, o lumina ciudata. Luase foc panoul electric. De fapt, lua foc din cand in cand, probabil in functie de cat de tare incarcam reteaua. Am rezistat o saptamana. Un nenea de treaba a schimbat panoul cu totul, intr-o sambata.
In primavara asta, cand inca mai era suficient de frig ca sa fac bai luuungi si fierbinti, am observat in timp ce faceam o astfel de baie o pata neagra pe cada, chiar sub robinet. Am pipait prin apa sa vad ce e, si am descoperit ca nu e: lipsea din cada o bucata cat buricul degetului meu mare. Parca se topise, pur si simplu. Acum e inlocuita si cada (nu povestesc despre spartul zidului cu barosul ca sa scoata cada cea veche, despre praf, despre sisteme de sustinere ca sa nu se rupa cada sub careva).
Intr-o noapte, luna trecuta, m-am dus la bucatarie sa beau apa. Era plin de apa pe jos, pana in hol. Refula teava, acolo unde intra in “coloana” comuna. Am strans apa de pe jos, am pus un lighean sub racordul cu pricina, m-am culcat. A doua zi, joi dimineata, la 5, am auzit apa bufnind in lighean. Alearga pe scari, ia de la avizier numarul instalatorului, suna cu rusine la 5 jumate dimineata. “Stati linistita, trimit eu un baiat”.
A venit baiatu’. Un nene, cu copil de liceu care-l ajuta. A “bagat sarpele”, a mesterit ceva la subsol, m-a informat ca se formase un dop “pe coloana”, ca un vecin de mai sus are masina de spalat in bucatarie si apa cu detergent se opreste in dopul ala si refuleaza la mine in casa, dar ca l-a rezolvat. O suta de lei si gata.
Pe la 9, cand sa ies din casa, bufneste din nou. Ridica-ti pantalonii cei noi, sa nu se ude, pune ligheanu, da cu mopu’, suna instalatoru’. Vine iar. Baga iar sarpele. Se intoarce de la subsol plin de unsoare neagra, ca petrolul. Zici c-a forat in Vestul Salbatic. Gata, de data asta puteti sta linistita. Nu stau. raman acasa, nu mai plec, sa pazesc teava.
Teava, cuminte. Si joi, si vineri, si sambata. Sambata ma culc tarziu, dupa o zi de curatenie/cumparaturi/bucatarit. Adorm cu greu, pe la 3. La sapte ma trezeste sunetul de apa care curge in valuri. Curgea in cascada din chiuveta din bucatarie, pe hol, in sufragerie. Din nou, vecinul cu masina de spalat! Toata apa evacuata de masina lui de spalat, la mine in casa. Fugi pe scari in jos sa afli pe unde mai e cheia de la subsol. Fugi pe scari in sus, 3 etaje, sa afli ca la apartamentul 1xx nu raspunde nimeni. Ia-o din nou in jos pana la 8x. Poftim cheia, dar noi nu stim sa umblam la subsol, mergeti la 7x. Alerg iar, in pijama si cu papucii uzi, alunec pe scari, ma redresez. Vine un vecin de treaba (care ma salvase si anul trecut, cand cu apometrul de apa calda), inchide apa la subsol. Instalatorul blocului nu raspunde la telefon. Deloc. Nici proprietarii nu raspund, au telefoanele inchise. Lumea doarme, e duminica dimineata la 7, doar. Noroc c-am salvat numarul “baiatului” care “rezolvase” de doua ori, joi. Sun la el, ma asigura ca vine, desi e la vreo 20 de minute distanta. Plang si strang apa de pe jos, cu prosopul, ca mopul e prea mic pentru dezastru. Apare si nenea instalatorul, insotit tot de fiu-su’. De data asta sustine ca a bagat o teava “pe coloana”, pana pe la etajul doi, si ca gata, s-a rezolvat. Desigur, si joi s-a rezolvat.
Au trecut 2 saptamani de-atunci. Nu dorm bine noaptea, aud mereu apa curgand (chiar curge, in peretele de la baie, in cel de la bucatarie, am peretii subtiri, se pare).
In seara asta, in timp ce spalam vasele, am simtit iar apa pe picioare. S-a rupt furtunul ala de plastic de sub chiuveta, care duce apa de la mine in “coloana” aia care ma scoate din minti.
Nu mai pot. Caut un popa, specializat in instalatii. Stiti vreunu’?
In curand se implinesc 2 ani de cand locuiesc unde locuiesc.
Cu putin inainte de 1 noiembrie 2008 am primit cheile de la proprietari. Era intr-o duminica dimineata cand am adus primul transport de haine aici. La pranz mi-a batut la usa veterinarul de la parter (eu stau la unu): auzise pasi si venise sa se planga ca-i este ud tavanul in zona unde e cada din baia mea. Doar ca eu inca nu apucasem sa deschid vreun robinet! Dupa-amiaza a venit proprietarul cu un instalator si au rezolvat problema.
Pe 2 ianuarie 2009 m-am intors de-acasa, cu bagaje si pachete, dupa vacanta de iarna. Singura, noaptea. Am deschis robinetul de apa calda in bucatarie si a explodat teava de apa calda sub chiuveta, la apometru. La miezul noptii, pe 2 ianuarie, ma repet! Alearga pe scari in jos sa notezi la ce apartament e cheia de la subsol; alearga pe scari in sus sa ceri cheia. Suna un instalator. S-a rezolvat si asta.
Prin vara lui 2009 m-am trezit intr-o noapte intr-un cosmar: picatura chinezeasca. In peretele dintre baie si hol se auzea picurand ceva. Cam de 6 ori/minut. Suficient cat sa-mi vina sa-mi iau campii. A doua zi, o pata cat china pe peretele de deasupra wc-ului si pe-o bucatica de tavan. Chemat iar instalatorul, verificat in perete, “pe coloana”, batut la usa vecinului. Pana la urma, i-a spart lui in casa, nu mie, ca la el era spartura in teava.
In noiembrie 2009, intr-o seara, am auzit pocnituri suspecte in hol. Dupa care, o lumina ciudata. Luase foc panoul electric. De fapt, lua foc din cand in cand, probabil in functie de cat de tare incarcam reteaua. Am rezistat o saptamana. Un nenea de treaba a schimbat panoul cu totul, intr-o sambata.
In primavara asta, cand inca mai era suficient de frig ca sa fac bai luuungi si fierbinti, am observat in timp ce faceam o astfel de baie o pata neagra pe cada, chiar sub robinet. Am pipait prin apa sa vad ce e, si am descoperit ca nu e: lipsea din cada o bucata cat buricul degetului meu mare. Parca se topise, pur si simplu. Acum e inlocuita si cada (nu povestesc despre spartul zidului cu barosul ca sa scoata cada cea veche, despre praf, despre sisteme de sustinere ca sa nu se rupa cada sub careva).
Intr-o noapte, luna trecuta, m-am dus la bucatarie sa beau apa. Era plin de apa pe jos, pana in hol. Refula teava, acolo unde intra in “coloana” comuna. Am strans apa de pe jos, am pus un lighean sub racordul cu pricina, m-am culcat. A doua zi, joi dimineata, la 5, am auzit apa bufnind in lighean. Alearga pe scari, ia de la avizier numarul instalatorului, suna cu rusine la 5 jumate dimineata. “Stati linistita, trimit eu un baiat”.
A venit baiatu’. Un nene, cu copil de liceu care-l ajuta. A “bagat sarpele”, a mesterit ceva la subsol, m-a informat ca se formase un dop “pe coloana”, ca un vecin de mai sus are masina de spalat in bucatarie si apa cu detergent se opreste in dopul ala si refuleaza la mine in casa, dar ca l-a rezolvat. O suta de lei si gata.
Pe la 9, cand sa ies din casa, bufneste din nou. Ridica-ti pantalonii cei noi, sa nu se ude, pune ligheanu, da cu mopu’, suna instalatoru’. Vine iar. Baga iar sarpele. Se intoarce de la subsol plin de unsoare neagra, ca petrolul. Zici c-a forat in Vestul Salbatic. Gata, de data asta puteti sta linistita. Nu stau. raman acasa, nu mai plec, sa pazesc teava.
Teava, cuminte. Si joi, si vineri, si sambata. Sambata ma culc tarziu, dupa o zi de curatenie/cumparaturi/bucatarit. Adorm cu greu, pe la 3. La sapte ma trezeste sunetul de apa care curge in valuri. Curgea in cascada din chiuveta din bucatarie, pe hol, in sufragerie. Din nou, vecinul cu masina de spalat! Toata apa evacuata de masina lui de spalat, la mine in casa. Fugi pe scari in jos sa afli pe unde mai e cheia de la subsol. Fugi pe scari in sus, 3 etaje, sa afli ca la apartamentul 1xx nu raspunde nimeni. Ia-o din nou in jos pana la 8x. Poftim cheia, dar noi nu stim sa umblam la subsol, mergeti la 7x. Alerg iar, in pijama si cu papucii uzi, alunec pe scari, ma redresez. Vine un vecin de treaba (care ma salvase si anul trecut, cand cu apometrul de apa calda), inchide apa la subsol. Instalatorul blocului nu raspunde la telefon. Deloc. Nici proprietarii nu raspund, au telefoanele inchise. Lumea doarme, e duminica dimineata la 7, doar. Noroc c-am salvat numarul “baiatului” care “rezolvase” de doua ori, joi. Sun la el, ma asigura ca vine, desi e la vreo 20 de minute distanta. Plang si strang apa de pe jos, cu prosopul, ca mopul e prea mic pentru dezastru. Apare si nenea instalatorul, insotit tot de fiu-su’. De data asta sustine ca a bagat o teava “pe coloana”, pana pe la etajul doi, si ca gata, s-a rezolvat. Desigur, si joi s-a rezolvat.
Au trecut 2 saptamani de-atunci. Nu dorm bine noaptea, aud mereu apa curgand (chiar curge, in peretele de la baie, in cel de la bucatarie, am peretii subtiri, se pare).
In seara asta, in timp ce spalam vasele, am simtit iar apa pe picioare. S-a rupt furtunul ala de plastic de sub chiuveta, care duce apa de la mine in “coloana” aia care ma scoate din minti.
Nu mai pot. Caut un popa, specializat in instalatii. Stiti vreunu’?
Sa ne auto-bagam in somaj
marți, 10 august 2010Deci, eu sunt PFA. De doi ani jumate crap de mandrie cum m-am facut eu freelancer, am clientii mei, sunt pionier pe piata de consultanta, fac chestii mishto si, cu cat o s-o duc eu mai bine, o s-o duca si tara asta mai bine.
Iaca vine guveru’ Boc si decide ca sunt prezumat infractoare. Ca sigur evit sa platesc taxe ca angajat daca m-am facut PFA, mai ales daca am optat, asa cum scria in lege si era cat se poate de legal, pentru varianta “imi desfasor activitatea la domiciliul clientului”. Sau daca contribui doar cu activitatea intelectuala si nu pun la bataie si ceva material pentru asta (sa tii interviuri si sa selectezi oameni folosindu-ti doar mintea, ce uluitor!), e clar, am o activitate dependenta si trebuie sa platesc aceleasi contributii ca un salariat.
Buun, platesc contributii. La somaj, de exemplu. Si clientii mei vor trebui sa plateasca si ei contributii pentru mine, ca si cum m-ar fi angajat. Si ei contribuie pentru “somajul” meu.
Ce nu inteleg eu este: de ce platesc niste contributii, daca nu primesc nimic in schimb? Daca imi pierd clientii, ma disponibilizez singura? Ma “bag in somaj”? Si dupa ce statu’ imi da somaj, cum dovedesc ca am incercat sa ma angajez din nou, ca sa nu traiesc pe banii statului? Trimit oferte si dovedesc ca n-am primit raspuns? Porcaria de ordonanta nu zice nimic despre asta.
Evident, n-o sa iau somaj. Si atunci, de ce platesc contributia la somaj? De ce o plateste si clientul meu? Si cat de just este ca, la contributii/obligatii egale, drepturile corelative sa fie inegale? Daca as fi angajata, as avea drpetul la somaj; daca sunt freelancer, platesc, dar nu primesc nimic.
La fel si in cazul contributiilor la asigurarile de sanatate. Da, am acces la medicul de familie si la spital. Dar, daca ma imbolnavesc, primesc concediu medical? Imi iau concediu medical de la mine insami? Ca in contractele cu clientii nu am prevazut nici dreptul la concediu de odihna, nici la concediu medical, ca sunt contracte comerciale clasice, prestez serviciul primesc banii, punct. Pe clientii mei nu-i intereseaza daca sunt in concediu sau nu, daca muncesc noaptea sau ziua, ce conteaza e serviciul final la standardul agreat prin contract.
Eu i-as acuza de discriminare. Cetatenii romani in situatii egale (platitori de contributii la somaj) nu beneficiaza de drepturi egale. Statul e haiduc cu unii si muma cu altii.
Sa-l ia naiba, zic.
Deci, eu sunt PFA. De doi ani jumate crap de mandrie cum m-am facut eu freelancer, am clientii mei, sunt pionier pe piata de consultanta, fac chestii mishto si, cu cat o s-o duc eu mai bine, o s-o duca si tara asta mai bine.
Iaca vine guveru’ Boc si decide ca sunt prezumat infractoare. Ca sigur evit sa platesc taxe ca angajat daca m-am facut PFA, mai ales daca am optat, asa cum scria in lege si era cat se poate de legal, pentru varianta “imi desfasor activitatea la domiciliul clientului”. Sau daca contribui doar cu activitatea intelectuala si nu pun la bataie si ceva material pentru asta (sa tii interviuri si sa selectezi oameni folosindu-ti doar mintea, ce uluitor!), e clar, am o activitate dependenta si trebuie sa platesc aceleasi contributii ca un salariat.
Buun, platesc contributii. La somaj, de exemplu. Si clientii mei vor trebui sa plateasca si ei contributii pentru mine, ca si cum m-ar fi angajat. Si ei contribuie pentru “somajul” meu.
Ce nu inteleg eu este: de ce platesc niste contributii, daca nu primesc nimic in schimb? Daca imi pierd clientii, ma disponibilizez singura? Ma “bag in somaj”? Si dupa ce statu’ imi da somaj, cum dovedesc ca am incercat sa ma angajez din nou, ca sa nu traiesc pe banii statului? Trimit oferte si dovedesc ca n-am primit raspuns? Porcaria de ordonanta nu zice nimic despre asta.
Evident, n-o sa iau somaj. Si atunci, de ce platesc contributia la somaj? De ce o plateste si clientul meu? Si cat de just este ca, la contributii/obligatii egale, drepturile corelative sa fie inegale? Daca as fi angajata, as avea drpetul la somaj; daca sunt freelancer, platesc, dar nu primesc nimic.
La fel si in cazul contributiilor la asigurarile de sanatate. Da, am acces la medicul de familie si la spital. Dar, daca ma imbolnavesc, primesc concediu medical? Imi iau concediu medical de la mine insami? Ca in contractele cu clientii nu am prevazut nici dreptul la concediu de odihna, nici la concediu medical, ca sunt contracte comerciale clasice, prestez serviciul primesc banii, punct. Pe clientii mei nu-i intereseaza daca sunt in concediu sau nu, daca muncesc noaptea sau ziua, ce conteaza e serviciul final la standardul agreat prin contract.
Eu i-as acuza de discriminare. Cetatenii romani in situatii egale (platitori de contributii la somaj) nu beneficiaza de drepturi egale. Statul e haiduc cu unii si muma cu altii.
Sa-l ia naiba, zic.